schimbătoarea ta gândire

[Maria Mitea]

te înalță, te coboară, te trântește la pământ,
ca apoi să te slăvească în cununi din foi de dafin,
gânduri vechi, gânduri mai noi, bântuie-ntr-a ta zidire,
tu ești om din flori de pom, schimbător din fire, fie
bucurie sau tristețe, crezi că toate le croiești,
prin pustie, prin câmpie, ce o fi o fi mai zici,
a lehamite te lași, schimbător ca vremea, Doamne:
ce să fac, mă lupt cum pot, prin tămâie, prin leșie,
din izvoare murmur sună, las să fie, las să fie,
cine știe cum e gândul și când doarme

[Chris]

ludic si frumos!

[bolache alexandru]

O încercare de a încadra firea schimbătoare a omului... De data aceasta poezia există fara dubiu!

[Vasilisia Lazăr]

Stă în firea omului să se răzgândească, să se schimbe. Zeci de decizii sunt amânate sau anulate. Motivele sunt diverse: nu mai corespund timpului, nu mai corespund stării sufletești, nu mai corespund necesităților etc. Printre multele definiții care i s-au atribuit omului este și aceasta: „ființă schimbătoare”. Unii se pare chiar au o predilecție spre „răzgândire” sau pentru schimbări, aceasta spre dezamăgirea sau disconfortul celor din jur. Cu atât mai mult ne deranjează când această atitudine cameleonică o întâlnim la persoane dragi nouă și vis-a-vis de noi. Poemul tău este despre toate acestea scrise aici, dar și despre înțelegere, acceptare și iertare.

Cred că la ultimul vers ar mai trebui să adaugi ceva. Din punctul de vedere al formei, pare neterminat.

Aici, da, am găsit poezie, postarea precedentă o consider proză, nu are importanță așezarea grafică, tot proză este, fiindcă povestește. Și dacă o proză are în ea și elemente de lirism, cu atât mai mult îi crește valoarea. Figurile de stil au voie și chiar sunt recomandate în proză, mai ales când e vorba de descrierea unor locuri. Dar în textul precedent eu nu am întâlnit, doar povestești, și o faci cu un farmec aparte. 

[petrut dan]

Adevărat, ''cine știe cum e gândul și când doarme'', un poem cu o formă bună, oferă cititorului avantajul unei lecturi plăcute, ai surprins bine prin exemplificarea poetică firea noastră schimbătoare, chiar dacă ținta era, probabil, cineva hotărât dinainte, dar prin generalizare ne putem încadra în unele cazuri și noi, ca oameni etern schimbători și inegali cu noi înșine! Cu drag!

[Maria Mitea]

Mulțumesc Mihai pentru lectură și semn! Este unul dintre primele poeme scrise ani în urmă. Ne citim cu bucurie! 

[Mihai Katin]

sunt  doua   pasaje  esentiale in acest   poem   de izvor  eminescian  lucru   ce  nu   poate  decat  sa bucure   si  sa ne  faca   mai   a tenti   la   valoarea poemului...

primul  pasaj:

tu ești om din flori de pom, schimbător din fire, fie
bucurie sau tristețe, crezi că toate le croiești,   inspirata  definitie  a fiintei   umane ce  crede  ca  are  o   omnipotenta  este adevarat  iluzorie...

al  doilea  pasaj:

ce să fac, mă lupt cum pot, prin tămâie, prin leșie,
din izvoare murmur sună, las să fie, las să fie,    o   superba   oglindire  a fiintei   poetice  ce  accepta  acel   intelept  stoicism  al  existentei!

cu   pretuire!