nu mă tem

[nicolae vaduva]

și bătea un vânt cu scântei
printr-o toamnă de vise mărunte,
treceau pe bulevarde femei
venite din veacuri defuncte.

de rochițe, în culori deocheate,
într-un susur, delicat, remanent,
fanfare de priviri excitate
le dezbrăcau la timpul prezent.

nimic nu era cu perdea
când ziua se scurgea-n rădăcini,
doar o nuntă de frunze cădea
pe orașul dintre două lumini...

nu mai am de ce a mă teme,
stau pe străzi, așteptând, ca-n bazar,
să petrec, în alaiuri boeme,
niste nopți cum alții mai rar...

[Chris]

ce frumos si melancolic!

[petrut dan]

Dacă aș avea posibilitatea, v-aș aproviziona eu cu soiul acela de vin care este și preferatul meu, numai să scrieți!) Este nevoie de autori ca dvs pe Însemne, cu stimă!

[nicolae vaduva]

Doamnelor, domnilor, o suită de comentarii cum rar am mai întâlnit sub textele mele.

Doamna Cracană, cititoare atentă și consecventă, mulțumesc!

Doamna Cornaciu, cu numele dumneavoastră îmi amintiți de un text postat mai demult : pe argeș în jos nilul se scurgea ra se lumina amon se cânta/ ramonă ramonă/...  bucuros de prezența dumneavoastră, mulțumesc!

Doamna chindea, lung și plăcut periplu începând din confluențe trecând prin agonia și ajungând pe însemne. Se pare că aici gândurile au formă de inimă. Vă mulțumesc din inimă!

Domnule Katin, pe lângă faptul că sunteți un poet talentat aveți și harul de a citi dincolo de cuvinte. Citesc și eu, dar nu am elganța exprimărilor dumneavoastră. Mulțumesc!

Domnule bolache, plăcerea este și de partea mea când ne întâlnim în poezie. Mulțumiri!

Domnule petruț dan, am fost în Cafeneaua Veche, o singură dată, când mi-am dat întâlnire cu un coleg din armată care era bucureștean.  Aceleași nopți de exaltare și delir le-am petrecut și eu, dar într-0 altă cafenea: Ada Kaleh din Drobeta. Voiam să scriu Evanghelia după Bahus, proiect care a căzut din lipsă de chardonnay de murfatlar. Vă citesc și eu cu interes poeziile, dar nu excelez în a comenta cu acuratețea și pertinența cu care o faceți dumneavoastră. Vă mulțumesc!

[petrut dan]

''niste nopți cum alții mai rar...''- un vers ce-mi trezește amintiri din timpul '' când eram mai tânăr și la trup curat'' și nu mă temeam de nimic doar că la mine bazarul era de obicei Cafeneaua Veche din centrul Bucureștiului în al cărei subsol ne prindea ora deschiderii, câteva poeme de dragoste rămase după noaptea pierdută în fum de țigări și nerăbdarea unor iubiri ce-și așteptau consumarea, peste toate planul lui Marcel de a face o bombă atomică! Adevărat '' niște nopți cum alții mai rar'' iar poemul dvs are meritul să readucă în memoria oricărui cititor acele momente, am citit și mi-am amintit cu plăcere, stimă!

[bolache alexandru]

O plăcere deosebită când găsesc poezia dumneavoastră domnule Nicolae!

[Mihai Katin]

nu mai am de ce a mă teme,
stau pe străzi, așteptând, ca-n bazar,
să petrec, în alaiuri boeme,
niste nopți cum alții mai rar...   catrenul   final   inseamna  mult  atat  ca  frumusete  a poemului  cat  si  ca stare  a poetului  ,aveti  resursele  de  a alunga  energiile  negative  ,aveti  calitatile  si  inspiratia  ce   trebuie  sa va  aduca  o   bucurie  autentica  in  suflet  cand  scrieti   :

și bătea un vânt cu scântei
printr-o toamnă de vise mărunte,
treceau pe bulevarde femei
venite din veacuri defuncte.

[chindea maria elena]

Elegantă cortină lăsată peste unul din tablourile vieții, dar viața își pictează alte și alte tablouri! Iar noi trebuie să ne golim ochii de vechile tablouri! Frumos poem!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Ce frumos ! „ bătea un vânt cu scântei

                           printr-o toamnă de vise mărunte”

[Dorina Cracană]

Deosebit poem! Felicitari!

[Vasilisia Lazăr]

Aceeași dezamăgire și greață ne cuprinde pe mulți, totuși trebuie să continuăm să facem ceea ce trebuie și să nu lăsăm acest flagel să ne acopere cu totul. Eu mai cred încă într-o resetare.