Când am să-nțeleg 

că mi s-a frânt o aripă ?

Cea stângă, aripa mea analitica,

ce îmi hrănea iluziile,

dându-le tipar, forme, virgule.

Mi le punea apoi în fereaastră,

să le întregească soarele.

Iluziile mele izbucneau mereu, 

cu forță neașteptată,

ca a apelor tulburate.

Ocoleau vorbele goale și se fixau 

în retina dreaptă, așteptând 

să se coloreze albastru fluid.

Hainele îmi miroseau a…

Înstelatul Istru doarme

sub molaticele valuri;

Blând, dinspre Pădurea Neagră, 

curg balaurii de ceață …

                                                     Antoniei

M-ai întrebat de multe ori,

De ce se aștern ca fulgii de zăpadă

Petalele din florile de măr

Când vin colindătorii în ogradă?

De ce se aud cântări și pe pământ și-n cer,

Odată cu Crăciunul, de cu zori?

Tu iartă-mă te rog, nepoată

N-am reușit să-ți dau nici un răspuns

Și n-am să îti răspund vreodată.

La întrebările pe care mi le-ai pus:

Ce-i leru-i…

Îmi place când plouă

și-n tact infernal mocnește pământul,

îmi place când șopotul verii seral,

din somnu-i trezește cuvântul.

Îmi place cum fuge –

ecou în bolta timpanelor tale,

îmi place cum sufletu-ți gol

tremură-n brațe agale.

Îmi place când ploaia

te seamănă-n mine semințe,

îmi place când palmele tale de iarnă

aievea, mă…

După ce mă trezesc

gându-mi fuge

la

prieteni

și

rămân

iar

singur

Costel Zăgan, Poeme polițiste

Sentință venita-nainte de vreme 

din cerul lăptos, din val de pământ

croită din vină sau din blesteme,

cândva primenită în straie de sfânt.

în ghilotina secundei, scurt se arată,

seceră ramul de-abia înverzit,

ciutura veche demult o așteaptă,

dar ea are încă de povestit.

Azurul din ochi, râu se topește

glasul se stinge pe buze ușor,

tăiș de oțel ce carnea strivește

semnează destine,…

(elidă)

Din soarele fierbinte rămas-a doar o șoaptă –

Ce vrea cu mine iarna, prin parcuri de mă poartă?



Aleea cea cu visuri de vânt e răscolită –

Ce vrea cu mine iarna, ce polițe-mi achită?



Se risipesc clepsidre în zvârcoliri de pleoape –

Ce vrea cu mine iarna, când tu nu-mi ești aproape?



Chemărilor arzânde, ecoul le răspunde –

Ce vrea cu mine iarna, în suflet, când…

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă

Și nu îți lași ziua cuprinsă

De cei ce vor să te ascundă,

Dar știi să lași lumina stinsă

În nopțile cu lună scundă. 

Iubesc privirea ta surprinsă

De zorii zilei ce inundă.

Și clipe torci, încet… Destinsă,

Cu visele pe altă undă,

Nu simți deloc că ești atinsă

De Eul meu ce te confundă.

Iubesc privirea ta…

Pasăre rănită, cuibărită în mine,
ți-am adus cântece de stea să te vindece
eu, fugarul de câmp, cu lanțul proptit în bărbie,
fără piluri și nervi,

stăpâne, în ce plasă am picat
sunt bine, sunt bine
beau apa din mâna ta,
cu ultima răsuflare
mă voi rătăci în tine căutându-te
iar tu vei plânge neștiind unde sunt...
Atunci pasărea aceea zburase fără limite...

Ce tare ninge, Doamne, ce mai iarnă,

De-atâta vreme n-a mai nins așa,

Cerneala nu-ndrăznește să se-aștearnă

Pe pagini albe-n cărți de catifea. 

Ce tare ninge, Doamne, pe coclauri,

Ca-n stihurile mele, cadențat,

Zăpezile și-au pus pe frunte lauri

Și slovele în gând mi-au înghețat... 

Ce tare ninge, Doamne, prin înscrisuri

Cu primăveri apuse-n inimi-sloi,

Se dezgolesc poemele de…

Curgea peste dune-n tăcere apusul

iar soarele-n zare părea tot mai greu,

cu raze de aur broda necuprinsul,

venind mai aproape de sufletul meu.

Sub tălpile goale un râu fără prunduri,

cu pașii trecând peste el tot mai…

în fața gurilor ce-și ascut caninii gerului arctic

păstrez o zonă de libertate

revendic hotărât zonele ascunse sub hărțile albe

fac noduri umbrei ce mi s-a…

îmi plac canțonetele napoletane

îmi aduc aminte de timpul petrecut la bar pe terasă

de războaiele romane din secolul întâi, de icoane

dacă trăiește mama nu-mi pasă

îmi place ploaia până nu dă în fiert

să stau noaptea la clacă sprijinit într-o noadă de coasă

oricât mi-ai fi de greu frate vin nu te cert

dacă trăiește mama nu-mi pasă

și număr la dorința ta nuielușe din gard

și pun deoparte ceva pentru frații mai…

poezia

are o agenție

de spionaj

foarte bine pusă

la punct și virgulă

Costel Zăgan

Când vine Euterpe,

precum o pasăre de aer,

văzduhul meu se umple de poeme

și pene mă-amăgesc rotind în noapte stele.

Amețitoare boltă și lumile barbare…

Departe sunt de ele și de…

venea pe dealuri iarna senină luminoasă

purta cojoc broboadă și traistă de colinde

mănuși de la bunica din lâna ei mițoasă

iar oamenii adesea ieșeau să-i dea merinde

se îngrijea bunicul de curte lega câinii

primea colindătorii cu cântul până-n casă

ispititor din rolă țâșnea mirosul pâinii

și Dumnezeu alături cu noi râdea la masă

în sat la mine iarna de-o vreme nu mai vine

doar vântul urlă aprig prin suflete…

despre tine...

despre tine îmi vorbește

tot mai rar câte-o știre în cotidianul local

cu care mă întâmpină de o vreme

femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,

dar preferă să-mi spună orice minciună

numai să ia de pe mine

povara acestor dimineți gata să-mi repete

că visele mele sunt iluzorii...

ca lacrimile din icoana făcătoare de minuni.

despre tine mai vorbesc și…

până la tine nu știam cum să vorbesc cu

femeile

îmi arătau o cale ce mi se părea

greu de privit pentru

ochii mei învățați cu întunericul

strălucirea pielii îmi făcea rău

mă închideam între coperțile unei cărți pe care 

începusem s-o scriu

din timpul împerecherii cromozomilor x și y

nu-mi plăcea sunetul apei în fundația clădirilor

unde se cățărau norii- alpiniști utilitari

din domeniul serviciilor

mi-ai trimis…

ce ninsoare cruntă s-a pornit în lume

cum mai urlă-n noapte viscol și dihănii

ți-aș trimite grabnic șase cai în spume

înstelați și nobili înhămați la sănii

să mi te aducă să te-aștept frumoasă

cu un vers și-un cântec blând să mă împaci

să mă iei în brațe să te pun la masă

s-adormim pe urmă liberi și săraci

să rămânem singuri rupți de orice veste

în pustia mare copleșiți de vină

să nu mai conteze…

Luminile-s aprinse-n țintirim

Și pițărăii trec din poartă-n poartă

Cât obiceiurile-s încă vii, noi nu murim...

În fiece Ajun renaștem ocrotiți de soartă!

Cu zori de zi și flori de măr

Și cu credință-n Dumnezeu

Îmi crește-n suflet iar copilăria

Acum am părul alb, într-adevăr,

Odată cu copiii cânt și eu

Că pentru noi, s-a întrupat Mesia.

Cu fiecare an când vin colindătorii

În sat răsună, pe drumul nins…