Suntem plecaţi cu ale noastre,

Nu plânge nimeni după noi,

Pierdut-am nordul înspre astre

Și nu știm calea înapoi

Cu sănii prin nămeţi de sare

Ca niște muţi lipsiţi de grai

Învăluiţi de nepăsare

Urcăm Golgota înspre rai!

Ne scapă lerul din vergele

Colinda-ntre fâșii de fier,

De-atâtea suflete,-n zăbrele

Se-aude zăngănit în cer

Ca grindina încep să cadă

Armate prinse în convoi,

Morţi vii ce umblă prin zăpadă,

Din…

...viermele era înlăuntrul copacului,

copacul nu era pentru toţi,

un singur alambic va distila melasa

de la rădăcină la frunză

pregătindu-ţi spirtul pentru noaptea de henna în care tu beat de dorinţă vei migra intens din instincte gregare pe acea pajiște pe care o poţi călca așa cum poftești

vei chefui și vei râde cu musafirii veniţi la "pâinea steagului", apoi, vei aștepta să mă ai așa cum îţi dorești... anadromă...

Voi fi o povară atât de mare încât,…

Megiași de cuvânt,

Impostori în avânt,

Din cetatea de scaun

Lepădați de cel Sfânt,

Au trântit la pământ

O naiadă și-un faun!

Îngrășați de averi,

Fără griji și poveri,

- cerșetori pricepuți -

Fără țară și steag,

Au venit după cheag,

Pelerini înnăscuți!

Precupeţi și cheflii

Vagabonzi și zeflii,

Pierzători de credinţă,

Încă taie și ard

Rădăcina de nard,

Fără nicio căință!

Mercenari în…

A fost odată-ntr-un fânar,

Un cioplitor vestit de lemne,

Stăpân peste păduri solemne,

Și peste-al nopții felinar.

De când era numai un țânc,

Tulpina cea însuflețită

Cu barda lui cea ascuțită

Cioplea bărdașul în adânc

Și-n vaier surd, sfâșietor,

Cum spinteca în stinghii, lemnul,

Plângea din scoarță, untdelemnul,

Pe brațul său de tăietor –

Să nu cumva vreun luminar,

( lămpaș aprins la poarta sorții )

Să…