Aripă frântă

[Monica Pester]

Când am să-nțeleg 

că mi s-a frânt o aripă ?

Cea stângă, aripa mea analitica,

ce îmi hrănea iluziile,

dându-le tipar, forme, virgule.

Mi le punea apoi în fereaastră,

să le întregească soarele.

Iluziile mele izbucneau mereu, 

cu forță neașteptată,

ca a apelor tulburate.

Ocoleau vorbele goale și se fixau 

în retina dreaptă, așteptând 

să se coloreze albastru fluid.

Hainele îmi miroseau a post negru,

când aripa mea stângă îmi era utilă.

Uraganul s-a pornit năucitor.

Ce n-a putut dezveli din afară,

strecurat prin fante mici,

a distrus în interior.

Și aripa mea, importanta

mea aripă stângă

s-a pierddut în stele, diafan,

ca-ntr-un zbor de libelulă.

[Vasilisia Lazăr]

Uneori trebuie să zbori așa cum te poartă vântul, cu aripile strânse, cu privirea spre umbrele de pe pavaj. Sau chiar cu o singură aripă... Încă puțin, încă puțin până vei putea privi spre lumină…

Un poem bun, plămădit cu lacrimi.

[Monica Pester]

Mulțumesc din suflet d-le Katin  , Alex, Poete  ! 

Sărbători minunate  !

[bolache alexandru]

Uneori ni se frânge o aripă, cea stângă ori cea dreaptă însă continuăm zborul deși uraganul s-a pornit năucitor... Uneori un zbor frânt pierdut in stele...

[petrut dan]

Un poem încă sub influența evenimentelor trecute, cu o curgere mult mai bună, literară și ușurată de povestirea  gradată ce te absoarbe până la finalul impresionant, vizual și foarte frumos, cu plăcerea lecturii!

[Mihai Katin]

uneori   este  important   sa invatam  zborul   cel   fara  de aripi pentru   a  pasi pe  tarana  ce  ne  povesteste  ce  eram  ,ce  suntem  ,ce  urmeaza...