despre tine...
despre tine îmi vorbește
tot mai rar câte-o știre în cotidianul local
cu care mă întâmpină de o vreme
femeia din ghereta cu ziare de la poarta crângului,
dar preferă să-mi spună orice minciună
numai să ia de pe mine
povara acestor dimineți gata să-mi repete
că visele mele sunt iluzorii...
ca lacrimile din icoana făcătoare de minuni.
despre tine mai vorbesc și frunzele căzute pe alei
în crâng. și câteva păsări uimite
că încă pașii mă aduc aici,
la copacul sub care
odată n-a mai vrut să plece poezia
și atât a ținut să asculte povestea noastră până la capăt;
la fel cum încerc de o vreme
să înțeleg și eu
zbuciumul acestor păsări fără cuib.
dar în noaptea asta
luna se dă în scrânciob cu visele mele
pesemne-i târziu
să mai caute cineva în lada cu zestre
rochia de mireasă
și pantofii celei uitate și acum în poveste.
Adaugă un comentariu
Sub pașii trecutului înflorește minunea prezentă ce suntem, fără pierderi nostalgice sau dureroase n-ar exista regăsirea noastră perpetuă, un miracol ce-nsămânțează miracole pe limba inspirației!
Bogat pas ai!
Un alt fel de a purta ''povara acestor dimineți gata să-mi repete că visele mele sunt iluzorii..'' și anume scriindu-le! Și uite așa descoperim întâmplări cărora nu le-am dat importanță sau, care, pur și simplu au trecut pe lângă noi, dar acea tulburare pe care au lăsat-o în urmă până la urmă și-a atins scopul și anume înțelegerea că nimic nu este fără un anumit motiv și că din suma zilelor ce ne compun lucrurile importante până la urmă se întorc fie sub forma unor amintiri, fie sub forma unor versuri, ca în cazul de față, să se audă precum începutul unei furtuni, indiferent unde s-ar afla cititorul, pe malul oceanului sau în paharul său de acasă cu apă! Stima!
Vasilisia: O, da! Ce mă bucur (mă gândeam că doar am avut intenția să vă dau cartea). Doar noi murim, povestea rămâne. Ca și cea a lui Roland, din altă poveste... rămas în mintea mea sunând și acum din cornul de fildeș, în trecătoarea Ronceavaux. Cum nici pentru Aude, iubita lui de acasă, n-a mai răsărit luna pe cerul spre care suia acel sunet de corn. Dar i se spusese: „În Valea Lunii nimeni nu plânge aproape niciodată!” Și totuși!... Mulțumesc pentru frumoasele gânduri... și salutări buzoiene!
O, da, Fata cu smochine... Minunat roman! Câte stări și emoții am încercat, citindu-l! Mi-aduc aminte că l-am citit pe nerăsuflate. Și mi-au rămas în minte cuvintele Adrianei, aceleași, dar în alt mod spuse de Uruma: „Am vrut să urlu în brațele tale și să-ți spun: Sunt a ta!... sunt a ta!... sunt a ta! N-a fost să fie, dragul meu. Când ai să citești aceste rânduri, eu voi fi departe. Tu, o amintire mereu vie, în inima mea.” Dar, mai ales, cele ale lui Vlad: „Vântul n-are ce să le facă crengilor și copacilor. Copacii au rădăcini adânci...”
Poate că fiecare iubire neîmplinită din viața noastră a trebuit să fie acolo, să se întâmple, să șlefuiască drumul către iubirea adevărată...
Și da, finalul acestui poem mi-a adus aminte de finalul cărții mai sus menționate. Am încercat aceeași nostalgie... Tare frumos mai scrieți! Fie proză, fie poezie, fie atunci când comentați un text. V-am citit ca prozator, poet și critic. M-ați impresionat întotdeauna la fel.
Dorina Crăcană: Mă bucur că ai rezonat cu acest poem. Continui să îmi amintesc mai departe ceea ce îi mărturiseam lui Alexandru. Fata aceea mi-a amintit, vrând-nevrând, de Uruma lui Zaharia Stancu. Privirea ei tristă, îndepărtată, îmi amintea de Uruma ... Când Darie tocmai îi spusese pe dealul Deliormanului: „Poate că marea m-a adus pentru tine, Uruma”. Și ea îi răspunsese: „Nu, Lenk, marea nu te-a adus pentru mine”. Mai târziu, eram în liceu, acolo la mare am trăit o poveste... pe care mai târziu am scris-o în romanul „Fata cu smochine” (Vasilisia cred că a citit-o!, cred să-i fi dat cartea.) Dar pe atunci, nu înţelegeam nimic din ce mi se întâmpla, însă se repeta „în alt fel” aceeași poveste. Dar așa e viața: scriem și cu gândul la trecut.
Alexandru B. : Crângul Buzăului cu „lacul cel albastru” (pentru noi), ai dreptate, e un loc unde vin să se inspire toți poeții orașului nostru. În satl natal (uite îți fac o mărturisire), era un iaz unde ne duceam ,la scăldat, noi copii. Află că-mi că-mi plăcea la iaz. Adică, să stau pe malul apei și să visez cu ochii pe cer. Acolo unde norii îmi desenau chipul tătăruștii de pe ulița cealaltă de casa noastră. O vedeam, cocoțat în nucul din grădină) cum ieșea cu cățelușul, la plimbare. Eram îndrăgostit lulea de fata cu ochi ca ai Urumei din Pădurea nebună a lui Zaharia Stancu. Nu cred că știa, asta. Dar cine mai știe? Nici o taină nu se ascunde în loc, fără ca, în cele din urmă, să facă valuri!
Grig Salvan: ...când, la masa de scris, uneori, nu am decât muţenia nesfârşită a cerului și îmi tot vuiesc în ureche întrebările dureroase ale clipei, precum ale lui Pip (din Marile speranţe) atunci când avocatul Jaggers îi adusese vestea misterioasei moşteniri: „De la această persoană vin marile speranţe despre care ţi-am vorbit, şi taina aceasta n-o ştim decât noi doi”, o iubire trecută poate însemna și „cerul acela de inspirație”. Toate însă au au o taină a lor. Dacă am ști, ar fi mai ușor să judecăm viața. Gânduri bune, de pe aceste meleaguri, înainte de sărbători!
O melancolică suită de ecouri vii ale emoțiilor și trăirilor de altădată, împletite cu dorul și dorința de regăsire a iubirii trecute și pierdute...
De data aceasta o poezie modernă... Dacă Baudelaire combina grotescul cu tragicul poezia dumneavoastră deși nu renunță la aerul aristocratic îmbină cotidianul cu nostalgia pentru a obține același impuls poetic de excepție. Ca buzoian nu pot să nu admir imaginea frunzelor căzute pe aleile crângului... ori luna dându-se în scrânciob cu visele poetului.
Un frumos poem nostalgic pentru care va felicit!
dar în noaptea asta
luna se dă în scrânciob cu visele mele
pesemne-i târziu
să mai caute cineva în lada cu zestre
rochia de mireasă
și pantofii celei uitate și acum în poveste.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE