Vremea colindelor

[IOAN stoian]

Luminile-s aprinse-n țintirim

Și pițărăii trec din poartă-n poartă

Cât obiceiurile-s încă vii, noi nu murim...

În fiece Ajun renaștem ocrotiți de soartă!

Cu zori de zi și flori de măr

Și cu credință-n Dumnezeu

Îmi crește-n suflet iar copilăria

Acum am părul alb, într-adevăr,

Odată cu copiii cânt și eu

Că pentru noi, s-a întrupat Mesia.

Cu fiecare an când vin colindătorii

În sat răsună, pe drumul nins de lună

Vestea cea minunată, ce-o aduc păstorii;

Nașterea mântuirii, care  ne împreună!

[chindea maria elena]

...parcă de sărbători contează doar colindele! Calitatea poeziei rămâne în plan secund! Nu-i de neglijat, dar micile stângăcii se estompează sub polenul colindelor!

[Chris]

este clar ca aceasta perioada trezeste in noi amintirile cele mai calde, pot sa spun...

[petrut dan]

Mă bucur că ați folosit acest cuvânt pe care eu l-am întâlnit în nordul Olteniei, un obicei frumos și plin de o anume  bucurie pe care viața nu o împarte oricui, dar acolo totul este special așa că doar cu un cuvânt ați reușit să descrieți un tablou pentru care celor care nu-l cunosc le-ar fi trebuit vreo trei strofe!) Mi-a plăcut, cu stimă!

[bolache alexandru]

E vremea colindelor deci să colindăm!

[Grig Salvan]

Nostalgică întoarcere în timp, în vremuri de copilărie și magie. Totuși „pițărăii” cine or fi? Bănuiesc că sunt colindătorii, iar cuvântul e un regionalism.

[Amanda Spulber]

Nu știam cuvântul pițărău. Interesant. Mă întreb de la ce vine. Poezia ar merita să mai fie lucrată. Îmi place că are simplitate și candoare și m-a învățat un cuvânt nou.

[Vasilisia Lazăr]

pe drumul nins de lună

o metaforă foarte cunoscută dintr-un colind la fel de cunoscut.

Cât obiceiurile-s încă vii, noi nu murim...

Asta așa este, doar că obiceiurile și tradițiile în puține locuri se mai păstrează, iar pițărăii găsesc, de cele mai multe ori, porțile încuiate. :(

Un text plăcut, dar care nu iese în evidență mai mult decât ca text de colindă, însă și aici cred că ar avea probleme de ritm dacă ar fi cântat.

Cu drag! Sărbători binecuvântate!

[Mihai Katin]

Orice prichindel din Banat aşteaptă cu sufletul la gură ziua de 24 decembrie, Ajunul Naşterii Domnului, pentru a merge „piţărău”. Este un obicei foarte vechi păstrat în Banatul de Munte ca toţi copilaşii să vestească încă din Ajun Naşterea lui Hristos

Ei au un colind special pe care îl spun, iar cei care sunt foarte mici, nu mai spun colindul ci doar strigă: „piţărăi, piţărăi”...

un poem  pe  care  il  apreciz!