poveste de iarnă – replică la „sezonul fluturilor” de petruț dan

[Vasilisia Lazăr]

ce ninsoare cruntă s-a pornit în lume

cum mai urlă-n noapte viscol și dihănii

ți-aș trimite grabnic șase cai în spume

înstelați și nobili înhămați la sănii

 

să mi te aducă să te-aștept frumoasă

cu un vers și-un cântec blând să mă împaci

să mă iei în brațe să te pun la masă

s-adormim pe urmă liberi și săraci

 

să rămânem singuri rupți de orice veste

în pustia mare copleșiți de vină

să nu mai conteze ce zi din an este

dacă e-ntuneric sau dacă-i lumină

 

dar e ger și ninge totul fără tine

frig îmi e și frică și îmi este noapte

când gonesc prin suflet doruri carpatine

cu păduri și focuri și cu mere coapte

 

doamne câtă iarnă ne-ai trimis în lume

parc-ai vrea de-acuma numai să ne cerți

cu o moarte albă ce-a pornit anume

când iubirea-și cere șansa să ne ierți

&

sezonul fluturilor

                         petruț dan

doamne cum mai ninge și ce viscol bate
din bătrânii munți unde frigul suie
îți voi face focul pârtie și poate
neaua nu va trece dincolo de frâie

și m-aș închina singur prin nămeți
de te-ai învoi vara să mai țină
nu sunt căprioare cât am eu săgeți
să-i plătesc iubirii partea mea de vină

și ne-am bucura după-această iarnă
eu și dumneata c-am trecut cu bine
parcă eu mai mult n-aș privi cum toarnă
când dintre noi doi tu mori pentru mine

m-aș uita pe geam m-aș uita prin casă
să mai pun un lemn tocmai și de-aceea
m-aș certa cu moartea doamnă mă mai lasă
să mai fac un ceai să-mi împac femeia

căci dac-am să plec cine-o va mai ține
nopți în șir de vorbă și făcut la stele
planuri pentru mâine și cum ne-ar sta bine
ea plângând în pumni eu printre ulcele

doamne câtă iarnă și ce noapte lungă
ne-a surprins în brațe și în așternuturi
și cât vezi cu ochii până sus la strungă
ning a-mpreunare fulgi în trup de fluturi

[petrut dan]

Cu siguranță, ce simț al umorului ai!))) My lady!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, după cum am mai spus, „șalteneidele” și „eleidele” au fost pentru mine o provocare, dar îmi și plac. Cândva îmi propusesem să scriu câte 10 din fiecare gen, dar nu m-am ținut de cuvânt, am alunecat iar spre versul liber care mă definește cel mai bine. Când ți-am replicat în acest mod la poezia ta, nu am așteptat nicio secundă ca și tu să-mi răspunzi vreodată așa, pur și simplu mi-a plăcut atât de mult, încât am simțit această nevoie. Mergeam pe drum și tot îmi venea în minte replica din prima strofă. M-a ajutat și faptul că e scrisă în vers clasic, fiindcă, îți dai seama, la complexitatea poemelor tale, cele în vers liber (nu că aici ar fi chiar simplu!), e greu să găsești un partener de dialog poetic pe măsură. Deci a venit de la sine, fără nicio sforțare, pentru că nici pe mine n-ai să mă vezi scriind după vreo temă impusă ori la comandă, ori a la longue într-un anume fel. Așadar, mi-a făcut plăcere, domnule, și, probabil, am s-o mai comit și altădată dacă ai să-mi mai dai motiv. :))

[Vasilisia Lazăr]

Da, Gerra, cred că am și eu prin bibliotecă vreo 4-5 cărți scrise în doi, pe-a lui Ion Grigoraș cu Lili Trif sigur, dar și pe a Nuței Gangan cu Adrian Paparuz. Da, sunt interesante, dar eu nu aș putea scrie niciodată a la longue. Niciodată nu am dat vreo replică de acest gen, nimănui, aici parcă mă mânca limba. :)) Mulțumim mult, draga mea!

[chindea maria elena]

Mie Lisia, nu-mi sunt complet necunoscute astfel de dialoguri literare! Îmi mai aduc aminte de cele ale lui Păpăruz cu Nuța, sau Grigoraș cu Lili. O încântare metaforică!  Chiar eu am scos un volum de astfel de dialoguri cu un poet cu care eram cu totul în antiteză ca formă de turnare-n cuvânt. Aici totul merge în armonie, viziunile fac o împletitură magică broderiilor iernii!  Frumoase întoarceri din condei!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumim din inimă, Augusta! Ne bucurăm dacă a plăcut! 

Cu mare drag!

[Chris]

foarte frumos dialog poetic!

[petrut dan]

Bună dimineața, Lisia, probabil că trebuie să spun și eu ceva, deși comentez și la poezia mea în pagina ta), nu că mi-ar fi greu să mă laud)), dar mărturisesc că m-a surprins în mod plăcut, desigur, ideea ta inedită pentru mine și, recunosc, îmi place cum ți-a ieșit, până și grafic arată frumos! Știu că e dificil să scrii după o temă impusă cum a fost pentru tine să te raportezi la alt text, dar tu ești o talentată și o deșteaptă, cel puțin cu ''șalteneidele'' și ''eleidele'' alea sau cum s-or numi m-ai dat gata! Lasă așa cum am scris greșit să vadă lumea că nu știu nici cum se numesc așa de mult urăsc numai gândul că aș putea vreodată să încerc să scriu așa ceva și nu mi-e rușine să recunosc! Sunt genul care atunci când vede că altcineva face ceea ce eu nu, respect și apreciez acea persoană de la care consider că aș avea de învățat, în cazul că m-ar interesa și ca să nu se înțeleagă greșit îi respect tare pe cei care muncesc în agricultură, dar niciodată nu m-aș apuca să învăț arheologia, că așa îi numea tata pe cei care lucrau pe câmp, arheologi!))) Ca să revin, îți mulțumesc pentru răspunsul liric, sensibil, frumos, feminin și cald, asigurându-te că eu nu am făcut așa ceva, nu fac și nici nu voi face vreodată!))) my dear lady!) 

[Vasilisia Lazăr]

O surpriză plăcută comentariul tău, Costel. Mulțumim, cu drag! Te mai aștept(ăm)!

[Vasilisia Lazăr]

Nicoleta, aprecierea ta nu poate decât să ne bucure. Îți mulțumim, cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Alex, respect și apreciere și din partea noastră! Dar știi asta... Mulțumim, cu drag!