Sentință

[Monica Pester]

Sentință venita-nainte de vreme 

din cerul lăptos, din val de pământ

croită din vină sau din blesteme,

cândva primenită în straie de sfânt.

în ghilotina secundei, scurt se arată,

seceră ramul de-abia înverzit,

ciutura veche demult o așteaptă,

dar ea are încă de povestit.

Azurul din ochi, râu se topește

glasul se stinge pe buze ușor,

tăiș de oțel ce carnea strivește

semnează destine, violator.

În timp de jale și de revoltă,

strâng crucea la piept, gest obosit,

știu că-ntr-o zi voi scrie pe boltă

versul întreg cu care-am pornit.

[Grig Salvan]

Tensiunea clipei, în care sentința și ghilotina cad și curmă sufletul, se simte de la început până la sfârșit. Finalul e însă unul încurajator în aceste vremuri, „în timp de jale și de revoltă”...

[bolache alexandru]

În timp de jale și de revoltă,

strâng crucea la piept/

Și bine faci pentru că de aici vei putea prinde putere să mergi mai departe... Nașterea Domnului vine ca o promisiune că lumea va fi mai bună. Sărbători liniștite!

[Vasilisia Lazăr]

Acum e vremea jalei și a revoltei, dar va veni și vremea acceptării și împăcării. „Sentința” aceasta cred că își are rațiunea ei. Și nu cred că e venită nici din vină și nici din blesteme. Frumoasă, remarcabilă ultima strofă.

[Monica Pester]

Cu asemenea comentarii îmi puneți balsam pe rană.

Mulțumesc mult!

Sărbători luminate!

[chindea maria elena]

Cel a cărui naștere o serbăm curând, a spus că a venit să aducă sabia. Trebuie să avem forța și curajul de a lupta pentru valorile luminii! În această dimensiune, nimic nu ni se cuvine, nimic nu ni se oferă pe gratis. Fiecare trebuie să facă investiția corectă, pentru a crește așa cum se vrea.

Îți doresc să scrii versul magiei tale, Monica, așa cum îl vrei tu! Bun poem, manifest de credință.