Frumoasele zâne Sânziene

Vin la miezul nopții în poiene

Oprind fusul timpului cu puterea descântului,

Ridicând vraja trecutului de pe trupul Pământului.

Vin Măiastrele cu plete de foc răsfirate,

Încing horă, cu văluri luminoase înveșmântate

La miez de noapte când domnesc numai șoapte

Și nu bate vânt aspru din miazănoapte!

Cerul e țintat de stele vii-năucitoare,

Parcă ar fi diamante furate de la…

De-ai fi aici, în nopțile albastre,

Când picături de stele cad din cer,

Ai vedea strălucind măiastre

Corola Lunii și sufletu-mi stingher.

De-ai fi acum, o fărâmă de văpaie

Și-ai zăbovi o clipă lângă mine,

Aș desena pe ceruri flăcări-evantaie

Și m-aș pierde-n taină lângă tine.

Și din tăcerea cenușii înghețate

S-ar naște o scânteie și-un alt cer

Unde lumina veșnic ar răzbate,

Și etern ar…

Pulsația verdelui îmi zvâcnește în aripi -

Mă ridic până la soare fără a clipi.

Planez fantastic în clipa trecătoare –

Fuzionând eteric cu atomii de culoare.

Vibrez ca o coardă în magia Primăverii –

Se deschid văluri pline de misterii.

Mustește glia de arome îmbătătoare -

Se contopește tainic cu razele de soare.

Din străfunduri se ridică-n forță viață –

Se trezește Gaia…

Șoaptele primăverii îngână încă vers rece –

Soarele e palid, frigul nu mai trece.

Cresc în mine minutele de dor –

Clepsidra mi se cerne, se stinge scump odor.

Stă mugurul gata să pleznească –

Magia-i e legată, nu este să-l trezească.

Înverzește iar pământul în strai tulburător –

Sărutul cerului e strălucitor și amăgitor.

Efluviile pădurii își așteaptă revărsarea –

Se simte greu…