Lumina focului din sobă se zbate pe perete.

Dorul tremură în pieptu-i dezgolit.

Curată, o lacrimă își urmează drumul

Pe fața-i albă, pierind în păru-i răvășit.

Afară plouă liniștit

Și suspinul ei se risipește între lacrimi.

Genele-i negre sunt umede și moi

Tresăltând la răstimpuri, ca și sânii goi.

Stropii de ploaie sărută geamul rece.

Se aud înfundat pașii de pe drum.

Lumina focului din sobă se…

când din sufletul meu se revărsa iubirea

în părul tău mirosind a toamnă

se oglindeau nuanțe fumuriu-violet

privirea ta își potolise focul

prevestind amurgul și frunzele căzătoare

ochii tăi adăposteau mistere

eu pictam în acuarelă tabloul final

albul stins în umbre pe perete

când m-ai regăsit privindu-te

ai clipit vinovat și nu ai plecat

așteptând să mă petreci cu privirea

până la capătul…

se zbat pleoape
grele de mătasea genelor,
a patimilor...

lacrimi agățate de suspine
se preling, scânteind misterios
peste pielea aromată de dragoste

flăcările apusului ard
iar noi, înveșmântați în lumina fierbinte
ne pierdem și ne regăsim
printre mângâieri și săruturi

clipe fără nume, fără trup
se jertfesc, fumegând
în brațele dorului nepotolit,
împătimit de amorul răscolitor.

Învață-mă să fiu ca apa, 

Curgând prin vaduri, cernăndu-mă în ploi, 

Să onorez cu cinste viața 

Ce se trezește, vibrând în noi! 

Învață-mă să fiu ca focul, 

Arzând în pasiuni ca și în văpăi, 

Să mă înalț la cer în jocul 

Jertfitelor iubiri din noi! 

Învață-mă să fiu ca piatra, 

Născută din pântecul Mamei-Pământ, 

Trainică fiind ca și vatra, 

Ce ne e altar și…