Lăsați copiii să-și trăiască veacul

[Corneliu Neagu]

Lăsați copiii să-și trăiască veacul,

că-l înțeleg mai bine decât voi,

părinți ce zilnic le-ați cărat cu sacul

împovărați de griji și de nevoi.

La ce vă folosește astăzi faptul    

că povestiți cât ați trăit de greu?!

Trecutul înțeles de ei e altul –

rămâne doar un simplu expozeu,

c-așa a fost să fie atunci trăită,

mult diferită de cum este-a lor,

viața voastră zilnic resimțită

cu umilință și cu fals umor.

Iar, de voiți, gândiți-vă o clipă,

așa, prea greu, cum ziceți că a fost,

simțeați că-n voi, adânc, se înfiripă

un viitor ce vă dădea un rost.

Pentru copii voștri, cum e viața? –

ocean adânc, mereu învolburat,

noian de ape rele-n care ceața

captiv te ține-n ea, neobservat.

Te uiți la ei și ești cuprins de milă,

de parcă chiar ai fi răspunzător  

că, prinși de-o agitație febrilă,

acești copii se luptă fără spor.

Se zbat din greu, cu munca lor firească,

să facă-ar vrea ceva folositor,

iar truda lor, atât de omenească,

să-o pună drept, în slujba tuturor.

Și chiar au timp și vor să vă arate

ce nu puteți pricepe, mai deloc,

din cele ce acum vă par ciudate   

și-n mintea voastră au produs un șoc.

Iar la final, poetul ce să spună?!

Cinstiți-vă copiii, cu respect –

va fi, desigur, calea cea mai bună

să le-arătați că sunt pe drumul drept.

 

[Ada Nemescu]

Frumos titlu, cinstit îndemn!

Cu încredere se clădesc visele, ca niște catedrale. 

De ce au cuvintele atâta putere când sunt potrivite în rime?

Onor poetului universal!

aDa