Crăciunul meu, cu tine, mamă!

[Rădița Răpeanu]

Bate vânt prin odăi, cad pereții din grindă,
Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,
Și din cântu-i duios, ler și mir se prăvale,
Brațe frânte mă țin sub firidele goale...

 

Cuibărită de dor, apa-vie-mi strecoară
Ca o piatra de râu, ca o piatră de moară,
Păsări grive se bat pe o scoarță de lauri
O suveică învârte aripi negre de grauri,

 

Lupi flămânzi mâ pândesc într-o eră lăuză,
Îi gonesc, vrând-nevrând, zurgălăi de ceruză,
Rânduieli de pământ, mama, rostul le ține,
Mi-e Crăciunul în ea, mi-este cald, și mi-e bine...

 

Mă trimit la iernat, herghelii de himere,

Vălătuci de ciulini, și zăpezi efemere,
Mă înțeapă în tălpi când alerg către vamă
Să-i împart mere verzi și covrigi de aramă!

 

Prin chilii de mărgean şi biserici moțate
Mama mea ți-am aprins lumânări parfumate,
Lăcrimez pe altar, de Crăciun, și-mi dau seama;
C-am plecat, să colind, să mă vindec de mama...

[Rădița Răpeanu]

Vâ doresc sărbători fericite, tuturor, alaturi de cei dragi, și-mpreună cu ei, fie-vă mamele domniilor voastre, făpturi iconice in viața noastră! Cu drag și recunoștințâ, Radița voastră,

[Gabriela Raucă]

Este tragic, extrem de tragic și de neînchipuit, pentru cei mai mulți dintre noi, să ne putem vindeca de mamă.

Nu vreau să dezvolt această temă, fiindcă acest gând este extrem de dureros.

O poezie cu putere de pătrundere până în străfundul sufletului.

Admirație, Rădița, pentru sensibilitatea și talentul de a potrivi metaforele, precum podoabele într-un pom de Crăciun. Versurile tale au aromă de sărbători, sunet de colinde și culoare de amintiri nostalgice.

[BOTICI GABRIELA]

"Brațe frânte mă țin sub firidele goale..."
Superb poem!
Felicitări!

[Chris]

aplauze Radita, cu lacrimi in ochi!

[Vasilisia Lazăr]

Lăcrimez pe altar, de Crăciun, și-mi dau seama;
C-am plecat, să colind, să mă vindec de mama...

O durere de care nu ne vom vindeca niciodată.

Am citit cu emoție și tristețe un poem copleșitor. De fapt, cred că tot ce e despre mama ne copleșește. Felicitări, Rădița!

[Amanda Spulber]

Foarte frumos ritm, ca o legănare tristă și în același timp ca o revoltă.

Sunt unele virgule în plus

Glasul mamei l-aud, cum din cer mă colindă,

Vălătuci de ciulini, și zăpezi efemere,

Lăcrimez pe altar, de Crăciun, și-mi dau seama;

C-am plecat, să colind, să mă vindec de mama...

Sau in minus: 

Mama mea ți-am aprins lumânări parfumate,

 

[bolache alexandru]

Nu ne putem vindeca! E imposibil! Un colind ca un antibiotic al imposibilității! Ca o lacrimă pe altar! Un colind ca o himeră...

[Rădița Răpeanu]

Off! Ce-mi zici tu, Mărie, mă cutremur și tac! ❤️

[gabriel cristea]

Minunat, emoționant! 

[chindea maria elena]

Vezi tu Rădița, fiecare din noi avem propriile noastre lecții de învățat, fiecare avem propriile teste de trecut să învățăm iubirea și iertarea dincolo de toate promiscuitățile vieții. Tu te-ai întrebat cum ar fi fost dacă nu ai fi avut această lipsă în viață, eu m-am întrebat de ce tocmai cei ce mi-au dat viață m-au vândut și m-au trădat cel mai rău. Niciuna din situații nu-i de dorit și-i greu de înțeles, dar face parte din jocul vieții. Și știm că ceea ce nu ne omoară ne întărește! Așa că Rădița, din orice rană crește o floare de lumină!