Se-așează pe casă zăpezile reci,

iar vântul pătrunde prin horn de afară,

lipită de mine îmi spui că-o să pleci

cu trenul ce încă așteaptă în gară.

Dar timpul uitării te ține pe loc –

îti sorb…

decembrie pleacă şi duce cu sine

dantele ţesute cu fir argintiu

miresme ascunse în dulci cătăline

și-un vag sentiment de apus şi târziu

privesc prin fereastra brodată de ger

pe nori cum caleştile vântului suie

îmi ești o părere pierdută-n eter

ca negura morții ce-apare și nu e

cu paşi ce mă poartă mereu spre trecut

sărutul tău cald mă atinge pe frunte

iar eu mă întreb ce-aș avea de…

Mă duc spre iadul ce se-ntinde

cu aripi moi de liliac,

în țesătura ce cuprinde

și pe bogat și pe sărac.

Rămân un secol între lumi

să-mi aflu drum de mântuire

mă înconjoară-atâtea culmi

și nu văd raiul,  de orbire

Sufletu-mi pleacă prin străini,

mă dor genunchii de-umilință,

când rup din mine cei haini

îi las, e calea spre căință

Nu am ales să plec acum,

mă cheamă depărtările,

și-n taina…

Fantasmele-ndoielii te-nspăimântă,

Să vezi, s-auzi nadirul nu te lasă

Și ocultate, umbrele te-apasă,

Mundane gânduri mintea îți frământă... 

Luminile-au uitat să mai învie,

Se-ascund prin mii și mii de văi obscure,

Cât poate oare inima să-ndure

În umbra care ține-o veșnicie? 

Când în abis iubirile-asfințesc

Genune sau deșert îți e totuna,

Mundane gânduri fruntea copleșesc 

Și mintea…

numărul sub care m-am născut incită la lene și

agresiuni de tot felul

prăjiturile sunt doar pentru orfani

dacă adori plictiseala nu este de tine

zumzetul necontenit al dispozitivelor în patru timpi

forfota oamenilor reflectați de vitrine la sărbători

mulțimea sfinților citiți

în ferpare

te poți considera norocos dacă nu dai de ziua de vineri

doar că norocul este departe de imaginea

unui motor cu…

Privesc fără-ncetare spre lumea neştiută,

prin porţile deschise de gândul călător,   

iar timpu-mi luminază voinţa absolută

cu faruri de speranţă aprinse-n viitor.

.

Nu am găsit uitarea pe căile umblate,…

pe malul arctic al inimii ți-am îngropat existența

înainte de-a uita cine sunt

cu gesturi simple îmbrac dimineața

doar azi…

Poezia

a sunat

la

12

fără

un

distih

Costel Zăgan, Ode gingașe

ca să fie iarnă...

ca să fie iarnă, cum zicea Villon

groparul din Hamlet a mai dat un zvon;

că pe-un câmp de țară, așa cum spun unii...

ce va fi, cu Yorick s-a-ndoit el lumii.

și de-atunci pe pânza lui Brueghel barocul

doar corbul lui Poe și-a-ncercat norocul,

suflând în ureche celui prins în transă

că-n afara lumii... ar mai fi o șansă.

iar noi sub fereastră, când e luna…

M-am ascuns pentru o clipă

într-o picătură de apă

și hoinăresc

prin liniștea ei.

Cărarea noastră scânteiază, sub al zăpezii lampadar –

E tot mai trist să văd cum pașii ni se-ntâlnesc atât de rar.

Își jeluiește vântul soarta, peste drumeagul necălcat –

E inutil să-mi fac iluzii, când pașii ni s-au depărtat.

Plutesc în ceață umbre albe, precum fantasme în pustiu –

E tot mai greu să cred că pașii s-or regăsi într-un târziu.

Vin nori cu ciuturile pline, peste nămeți s-aștearnă ploi –

E în zadar…

A fost să vină-n vis, ca dulce reverie,

Purtând în plete diademă de cristale,

Cu sânii albi pe sub mătasea străvezie

Și rochia-i lungă, mângâind gleznele goale.

Cu pas ușor, ca într-un vals, încet plutește,

Parcă i-ar fi bolta albastră sub picioare,

Vântul hoinar, când suflă, păru-i unduiește

Și tandru o alintă cu a lui candoare.

Ea își aruncă, în neștire, peste dealuri,

Voalul gingaș cu diafană strălucire,

Iar din…

dragă ana

mă gândesc mereu la tine

la zâmbetul tău la mișcările trupului naturale

fără prefăcătoria

sau amatorismul specific femeilor plătite

să convingă

bărbații din jur

sunt atât de furioși încât orice moment de liniște

le produce durere  

de obicei

pariază pe lucruri imposibile cum ar fi…

Fulgerul sinucigaș 

se aruncă

în

inima

prăpastiei

Dumnezeu

din

dosarul

înroșit

de

crime…

De la naștere la moarte

nu este decât o clipă, un pas,

un fir de nisip

ce  alunecă din clepsidră

fără să îți dai seama.

Crezi că trăiești.

De fapt, zbori deasupra vieții

în cercuri largi, repetate,

ca și când ai vrea să înveți drumul.

Dar singurul drum

pe care îl recunoști

este cel spre sfârșitul trupului.

Apoi te muți dincolo,

ca să începi iar să plutești,

desenând aceleași…

Sfârşit de an şi început de iarnă,

cu amintiri întoarse din trecut,        

aduc regrete care-ncep să cearnă

păreri de rău pe visul renăscut.

Un vis ajuns la poarta neuitării

din cutele enigmei unui zbor,

rănit cândva la marginea iertării

cu amăgiri desprinse din decor.  

Dar cine ar putea să înţeleagă

enigma zborului cândva înfrânt

fără-a gusta magia lui întreagă

de-atâtea ori ucisă pe…

Tu coborai din cer, nesupus,
în zile de senin și zile de amar să îmi faci umbră!
Ochii tăi sticleau injectați de fericire,
sticleau fieratic la vederea cărnii aburinde și parfumate.
Am luat cu mine tot avântul cu care te-ai opus și m-am rezemat de copac,
copacul acela erai tu.
Îmbrățișându-te am căzut pradă unui foc aprins de un buzunar cu aer.

Doamne, ce incendiu...

ai adus-o în casa ta goală

ca pe-un trofeu



omnipotent

un singur lucru n-ai putut învăța



că poți pune pasărea în colivie…

Sunt zile când toamna precum un hoț pe furiș

Prin duzii de la geam ce-mi trimit câte-un zvon,

Pasărea de aur, dând târcoale la horn

În cele din urmă și-a făcut cuib în frunziș.

Năluciri de toamnă vin câteodată, mi-ai zis

Dă roată ca ploaia ce cade în picuri.

Ca mine, tot mai mulți visăm la nimicuri

Ca și tânguirea acelei păsări de vis.

Dar tot nu sunt sigur, îți strig prin somn ca și cum

(Și-mi arăți…