bârna din ochiul tău

[bolache alexandru]

„...În’40, atunci când s-au urzit
hărţile după  croială nouă –
un creion de ştersături tocit
a tăiat şi-un cimitir în două” (Nicolaie Dabija)

 

mă-ntreabă lumea de-s basarabean

'i-ntreb la rândul meu tu nu ești frate
nu curge și în venele-ți curate
durerea mea purtată an de an

și Prutul mi se plânge tot mai des
când  unii îl acuză că desparte
din călimară încărcat cu stres
pe fratele mai mare de-al său frate

 

ba alții cu o voce mai înceată
ne roagă să tăcem să nu dăm curs
fiindcă ne-ar lua și Transilvania îndată
dacă îl supărăm cumva pe Urs

 

de-i cimitirul astăzi împărțit în două
să ne uităm un pic și în oglindă
și-n zori de zi pe-o lacrimă de rouă
nu paiul să-l vedem întâi, ci-o grindă

 

[bolache alexandru]

Mulțumesc dragă Floare!

[bolache alexandru]

Suntem fire de praf în bătaia vântului, Nicoleta... dar în România vântul a bâtut întotdeauna din est... Mulţumesc!

[Nicoleta Cheles]

Interesantă și proaspătă perspectiva...politică. Versuri care dau fiori, la propriu...Dar, ca să ne decidem singuri soarta trebuie sa ne înviem eroii...Cine suntem, de fapt?

[bolache alexandru]

Da, Monica!! Mulțumesc!

[Monica Pester]

Suflet de român !

[bolache alexandru]

Sărut mâinile! La mulți ani, tuturor românilor!

[Vasilisia Lazăr]

Da, o poezie care parcă altfel e simțită acum, în această perioadă. Mi-a plăcut mult. Îți stă bine și în vers clasic, Alex. La mulți ani!