Ascultă-mi ruga, Lună și când vei răsări 

Fii înger-călăuză, fii zâna mea cea bună,

Ridică-mă de brațe să mergem împreună 

Spre unduiri albastre, te-aștept, te-aștept să vii. 

Hai prinde-mă, de mână te voi lua și eu,

Sărută-mi ochiul minții, fii steaua mea divină,

Din ape-ntunecate ridică-mă-n lumină,

Să fiu ca tine, clară și veșnică mereu. 

Ascultă-mi ruga, Lună, hai nu mai zăbovi,

Dă-mi mâna și mă saltă…

În fiecare zi

urc

câte-un vers

din

Golgota

Costel Zăgan, Ode gingașe

E toamnă târzie, un vânt din trecut  

ajunge călare pe-o umbră albastră

lăsată cândva sub un dor convolut

ascuns între florile puse în glastră.

.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne

departe în…

ești precum acele femei cara arată mai bine

cu trecerea timpului

m-am întrebat cum poate iubirea să rateze atât de mult

încât știința să grăbească sfârșitul

te iubesc de parcă aș descoperi o clădire antică

respirația scoate violența din orice cuvânt

pe care l-aș folosi

până ai simți dulcea amețeală a dorinței unui bărbat dispus să aștepte

și dacă va veni peste noi vreun final anunțat de om sau de astre

îți voi…

De-ar fi să vin

în visul tău o clipă,

s-aduc amurgul

unei sfinte seri

în zborul lin,

purtat de o aripă,

aș fi zefirul unei primăveri.

Te-aș legăna

ca pe un dor de ducă    

pribeag,

rătăcitor, neostenit,

pe pat de flori

aș pune levănțică,    

să-ți fie somnul vis…

În sarabanda gândurilor tale,

Pătrund încet, sfielnic și tăcut

Mă frânge-un val ce vine din trecut

Cu înțelesuri vechi, orientale

Într-un tunel din care nu răzbate

Nici un ecou, ofrandă sau capriciu

Eu intru renunțând la sacrificiu

Doar ca să văd lumina cum străbate.

Se vor mai întâmpla și alte vise

Închipuiri cu lacrimi de-nceput

Dar din eternele povești rescrise

Doar una pare să mă fi…

nu mă mai aștepți în dragostea ta până ajung eu

odată te trezeai lângă mine și plângeai de bucurie

mă iubeai în aerul tremurător al dimineții

în disperarea răsăritului prins

de miracolul îmbrățișării noastre

eu îmbrăcată doar într-o ploaie de lumină

și timpul

care îşi cernea nisipurile de la un sân la altul

și bucuria aceea

luminând ca o gutuie la geam

casa la țară câinele și grădina de…

Pierdut, pe stânca lumii austere,

privesc risipa pânzei călătoare;

Talazuri sângerii, zdrobite-n soare, 

se-nspumegă și se topesc.…

Se scutură de fluturi toamna

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

În mine se-nfiripă doamna

Din râul lung al vremii, curgător...

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,

Doinesc frunzarele pe ape,

Din râul lung al vremii, curgător,

Îmi trag tăcerile aproape.

Doinesc frunzarele pe ape,

'Nainte de a adormi pe veci.

Îmi trag…

ascult din nou

pentru a câta oară?

spune-mi acum dacă mai simți

în mâna ta sufletul meu...

oare mai simți?

ciudate întrebări mi-alunecă

pe-arcușul inimii

spuneai că n-ai să poți să trăiești fără mine...

ascult în continuare

și totul începe să se clatine

cu siguranță n-ai să poți

în lumea pe care mi-o imaginez

suntem doar noi

într-o zi voi pleca acasă

într-o zi…

privesc pe geam

parcă din afara timpului îmi găsesc rudele

îngerii păzitori

mulțimea de străzi

casele unde am stat

reparând hornurile stricate după fiecare iarnă

când păstram focul cu cărbuni îngrămădiți de femeile făcătoare

de farmece

existențele mele nu păreau a avea legătură cu lumea

zilele curgeau spre un întuneric absurd de frumos

ce

înlocuia lipsa curentului electric



uneori mă așezam pe pământ

când se coceau strugurii și oamenii…

Mă-mplânt în miezul toamnei, 

aidoma unei lespezi într-un sanctuar

pe unde se zbenguie vântul capitelurilor, 

desprinzând frunze pietrificate…

...Escu, un poet boem și bolnav de akedie

S-a gândit, să siluiască grațioasa poezie,

S-o arunce sub cenușa unui editor

meschin

Dornic de îmbogățire pe talanții lui, peșin!

...Escu sfârtecă poemul și din trupul genuin

Rupe ritmul fără milă dus în starea de leșin,…

Mă rătăcisem demult între cuvintele tale.

Vocea ta mi se-ncuibase în carne 

ca într-o fortăreață.

Credeam că are tonuri diferite 

în funcție de stările mele.

Dar nu, vocea era neschimbată

Joasă, ușor răgușită,

uneori amăruie ca ghimbirul.

Un pic de scorțișoară pe suprafață 

când aveai tonuri grave, serioase

si un pic de piper alb când erai supărat

Îmi aducea uneori un parfum de tutun olandez

amestecat…

O, rujă de toamnă cu osul de jad,

Semn palid al verii ce moare,

Îmi ești mângâiere când zilele-mi scad

Şi verdele frunzei mă doare.

Petală de perlă şi ultimul vis,

Regină-a tristeţilor toate,

În boabe de lacrimi azi mi te-ai închis

Când frigul prin haină-ţi răzbate.

M-apropii de tine şi-n suflet pitesc

O floare-aurie, brumată,

Măcar pentru-o clipă şi eu să-nfloresc,

În iarna ce-mi bate la…

uneori 

mi-e mai greu sa trăiesc

moartea e mai ușoară

cum fulgul de nea

e mai greu 

ca un te iubesc 

spus în tinerețe

sau un…

m-am trezit întins pe nisip

cântecul unui greier uriaș îmi țiuia în urechi

îmi mângâiam trupul gândindu-mă

ah ce bine e

să nu trebuiască să plec

nu aveam răni vizibile nici dureri

doar o poftă nestăpânită de dulce,

de o femeie cu care să mă comport ca un om limitat

de atracția sexuală



probabil așa au crezut adam și eva după ce au explorat edenul

și

au văzut prima cascadă

am putea trăi aici dacă am fi nevoiți



după ce…

Aida Verdi

muzica ridică iarba în cer

albastrul mi-ajunge până la brâu

în rest

scaunele goale așteaptă alți îngeri

dragoste stai pe aripile mele

pline de lacrimi

gura mi-a zis gloria…

Noaptea slută ca o hârcă

scuipă burnița-ntre dinți;

Vineții, pe fus de vânturi,

norii se-mpletesc cuminți.

Prin pădurea desfrunzită

se-aud lupii…

Dacă doriți să (re)ascultați ediția specială a emisiunii „Simfonia Culorilor”, dedicată Cenaclului literar-artistic „Însemne Culturale”, o puteți face accesând următorul link:…