(din volumul în lucru „C(o)lecție în doi” – coautori: Vasilisia Lazãr, versuri / Mihai Catruna, grafică)
solfegii
ce tristă sunt...
ascult melodia noastră
pentru a câta oară?
spune-mi acum dacă mai simți...
chiar
mai simți?
ciudate întrebări mi-alunecă
pe-arcușul inimii
spuneai că n-ai să poți/ să trăiești fără mine...
ascult și totul începe să se clatine
cu siguranță n-ai să poți
nici eu...
în lumea pe care mi-o imaginez
suntem doar noi
într-o zi voi pleca acasă
într-o zi vei veni și tu
vom vorbi nopți în șir
fără să ne audă nimeni
degetele tale
îmi vor compune pe sâni
cerească simfonie
anotimpuri se vor scurge dureros
pe coapsele mele
voi aduna toate lacrimile de fericire
până voi ține în palme o cascadă
cea mai frumoasă cascadă
de lacrimi care râd
sunt zile-n care nu te văd...
continuă să cânte
ce tristă sunt...
Adaugă un comentariu
o frumoasa tristete, daca se poate spune asa...
Mulțumiri, Valeria! Așa să fie! Drag!
Valerian, mai ușor sau mai greu, din fericire, continuă. Sper să ajungem cu bine și la capătul lui. Mulțumiri!
Nicoleta, îmi pare rău că ești tristă și că am mai contribuit și eu la această tristețe. Drag!
Și noi o așteptăm, Gina. Mulțumiri pentru cuvintele frumoase! Drag!
Ana dragă, onorată de cuvintele lăsate aici. Prețuire!
O foarte frumoasă poezie de dragoste care va întregi selectul volum.
Felicitări, cu drag și inspirație în continuare!
Sunt sentimente profunde ce-mi răscolesc sufletul trist!
Ce solfegiu! Un izvor de dorințe și așteptări pe note de suflet. Urmăresc cu mare drag această C(olecție)! Și abia aștept s-o am în bibliotecă, desigur!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE