... Escu

[Rădița Răpeanu]

...Escu, un poet boem și bolnav de akedie
S-a gândit, să siluiască grațioasa poezie,
S-o arunce sub cenușa unui editor
meschin
Dornic de îmbogățire pe talanții lui, peșin!

...Escu sfârtecă poemul și din trupul genuin
Rupe ritmul fără milă dus în starea de leșin,
Și ca un limbut nedrept și atins de afazie
Bălmăjește un catren, fără pic de prozodie!

...Escu este scriitor - are diplome... o mie -
Uniunea îi acordă drepturi în academie
Uluit de-ascensiune și succesul cabotin
.. Escu este literatul ce se crede, theremin!

#
erată;
Akedia - Toate patimile sufletului care țin numai de partea lui poftitoare ...

Afazie - Pierdere totală sau parțială a facultății de a vorbi și de a înțelege limbajul articulat.

Cabotin - Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile.

Theremin - instrument muzical ale cărei sunete eterice pe care le produce nu implică nici un fel de contact fizic intre instrument si artist.

[Grig Salvan]

Un pamflet dur, dar binevenit în lumea noastră în care se produce tot mai mult o adevărată inflație de „...escu”, toți cu ifose și aere de mari autori, mari „membri” de tot soiul de uniuni scriitoricești și societăți literare, scoțând pe bandă rulantă etajere întregi de cărți de maculatură fără valoare, cabotini și „bolnavi de akedie”. Thereminul e un instrument divin care nu suportă comparație cu un poet cabotin.

[Vasilisia Lazăr]

Câtă dreptate avea Caragiale! Dacă știi să scrii, ești literat, dacă știi să citești, ești critic. :))

[Vasilisia Lazăr]

Am să încep cu ceva care mă deranjează, Rădițo. Scrisul acesta bolduit. Îmi săgetează ochii. 

Suntem o literatură cu scriitori din ce în ce mai autiști, care se hrănesc din iluziile cu rază mică (de tot) de acțiune. Mizele sunt mici de tot, scriitorul român vrea să își convingă vecinul de bloc de talentul lui, de harul lui, de mărgica operei sale, nu se (mai) aruncă în prăpastia cu destine mari, de acolo de unde riști să nu mai apari niciodată. Sunt de acord că internetul este o variantă de promovare a literaturii, din păcate spațiul „virtual“ este invadat de multă maculatură (virtuală) care face extrem de îngust și sufocant mediul (cultural) spre care ne îndreptăm cu speranță. Spre ce ne îndreptăm, în final? Se pare că spre locul cu verdeață unde pentru cititor nu pare să fie nici întristare, nici efort de lectură, nici suspin. Amin.

[Nuta Craciun]

Acest discurs pamfletar, așa îl văd eu, e bine prelucrat și estetic și stilistic, atinge. 

Tudor Arghezi spunea că un pamflet bun, e unul în care destinatarul, la sfîrșitul lecturii, nu se mai indignează, ci rămâne în admirație pentru modul în care a fost insultat, zicând: ”Dumnezeule, ce bine m-a înjurat ăsta!” :)

Aici mesajul e aspru, contondent dar nu foarte dur, mai degrabă, obiectiv.  

Cred că e ”theremin”, nu theramin. 

[Rădița Răpeanu]

..avem o puzderie de "Escu", care se îneacă în propria infatuare, păcat că sunt prea puțini cei care îi demască și prea mulți aceia care îi premiază și promovează!
Eu, una, mi-s sătulă...d-alde "Escu" dăștia* cu  năravuri literare care privesc spre mine după soclul ignoranței... 

[Mihai Katin]

un Escu  theramin da! o  imagine  grotesca  aproape!

dar   akedia  este  nu  doar  a lui  Escu  ,este umana si   nepartinitoare,este  o  felina  ce  ne  urmeaza nestiuta   nici  macar  de ratiune!

dar  in definitiv  cine  este acest Escu?....sau  poftim,cine sunt?....nu  conteaza ,chiar  nu  conteaza ,meschinaria  poetica  nu  are de-a  face  cu  adevarul  poeziei  si  clovnii pleaca la sfarsit  de spectacol!

sa auzim numai  de BINE!

[gabriel cristea]

Un poem răsunător, cu tendințe de-a-ncreți pielea chiuvetelor vorbitoare! :) Apreciere!