***

[petrut dan]

m-am trezit întins pe nisip
cântecul unui greier uriaș îmi țiuia în urechi
îmi mângâiam trupul gândindu-mă
ah ce bine e
să nu trebuiască să plec
nu aveam răni vizibile nici dureri
doar o poftă nestăpânită de dulce,
de o femeie cu care să mă comport ca un om limitat
de atracția sexuală

probabil așa au crezut adam și eva după ce au explorat edenul
și
au văzut prima cascadă
am putea trăi aici dacă am fi nevoiți

după ce s-au convins că amândoi sunt puternici
nu s-a mai pus problema supraviețuirii
instinctul îl doboară pe cel dependent
ca atunci când cineva nu este sigur
că e normal să pună mâna pe tine
și te întreabă
îndepărtându-se ca să alunge orice gând sinucigaș
ești ok?

deasupra luna și soarele completau cerul cu ce aveau mai frumos
asta până când au început să se urască
unul pe celălalt

cineva avea lemne
mirosea a foc
de toamnă târzie
iubirea
trebuia să reziste în aceeași poziție
în care au surprins-o cuvintele

într-un mod credibil veștile sunt proaste
cineva a mâzgălit pe nisip
ori nu știa limba noastră ori s-a îmbolnăvit încercând

nu mi te pot imagina murind de foame
sau de orice ar avea nevoie o ființă umană
mă rugam de parfumul tău să țină cât mai mult moartea departe
iubirea și ploaia
amândouă te prind la fel de nepregătit

hai să numărăm străzile din oraș
cât timp nu știm dacă ziua vine sau pleacă
lumea are nevoie de mărturii
inima mea rezistă la tortură
numai
2% dintre îndrăgostiți sunt prădători naturali

pentru că e ușor să spui te iubesc,
să te împaci cu ideea
e greu
să găsești o voce calmă înainte ca universul s-o ia razna
din nou
precum ora asta târzie din noapte
ce face totul posibil

[petrut dan]

domnule Mihai Katin, cu stimă, aprecieri și mulțumiri pentru prezența în pagină!

Manuela, îți mulțumesc pentru comentariu, sper să finisezi ce ai început, cu drag seară liniștită!

Gabriel, mulțumesc, cu prietenie!)

Lisia, după ce citesc ce/cum comentezi poeziile mele îmi par mult mai bune, asta înseamnă că aceste cuvinte ale tale le ridică valoarea parcă ridică un văl și mă fac să le vad în altă lumină, mult mai bună și mai plină de înțelesuri, mulțumesc, să ai o seară minunată, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Prin capilarele liricii tale curge multă sevă. Este uimitor cum fără a căuta să folosești un limbaj obscur, cifrat, șocant, poemul tău posedă un flux atât de viril exprimat. E genul acela de scriere care îți pătrunde în suflet și rămâne acolo. Poartă acel aer de prospețime aidoma bolților arse de fulgere după ploi. Mi se reconfirmă un adevăr vechi de când lumea: în poezie nu există nimic mai misterios decât simplitatea, decât firescul.

Uite cât de simplu, dar cât de sublim spui:

nu mi te pot imagina murind de foame
sau de orice ar avea nevoie o ființă umană
mă rugam de parfumul tău să țină cât mai mult moartea departe
iubirea și ploaia
amândouă te prind la fel de nepregătit

Mulți purtători de poezie și de pălărie există, dar puțini pot să le poarte cu naturalețe și original. E foarte greu.

Așa că jos pălăria! :)

[gabriel cristea]

O compoziție în stilul fragmentismului, ce gravitează în jurul unei necesități simple - dragostea. Apreciere! 

[Manuela Munteanu]

Ce curios! Și eu am scris azi despre ,,dulce", dar m-am plictisit în cele din urmă, pentru că nu am putut ajunge la finalul dorit. O mai las să doarmă un pic. Ai aici un turn cu idei, care dezvăluie talentul tău liric, dar care îl zăpăcește de-a dreptul pe cititor, pentru că are foarte multe trepte,  care mai de care mai întortocheate și imprevizibile. Dar acesta este farmecul tău. Să ne faci să credem că te înțelegem, dar să ne păcălești cu născocirile tale în fiecare zi. Zburdalnică fantezie!

[Mihai Katin]

probabil așa au crezut adam și eva după ce au explorat edenul
și
au văzut prima cascadă
am putea trăi aici dacă am fi nevoiți   poem  ce  ne  da un mit   in  oglinzi  miscate  subtil dar   care  se vrea  in  final  o  nesperata   marturisire  umana :

pentru că e ușor să spui te iubesc,
să te împaci cu ideea
e greu
să găsești o voce calmă înainte ca universul s-o ia razna
din nou
precum ora asta târzie din noapte
ce face totul posibil