Pași (Pantum)

[Manuela Munteanu]

Se scutură de fluturi toamna
C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,
În mine se-nfiripă doamna
Din râul lung al vremii, curgător...

C-un vânt prelung, cu dansul plutitor,
Doinesc frunzarele pe ape,
Din râul lung al vremii, curgător,
Îmi trag tăcerile aproape.

Doinesc frunzarele pe ape,
'Nainte de a adormi pe veci.
Îmi trag tăcerile aproape,
Prin ceața ruginitelor poteci.

'Nainte de a adormi pe veci,
Se nasc incendii de culoare,
Prin ceața ruginitelor poteci,
Le las prin suflet să îmi zboare.

Se nasc incendii de culoare
Din răcoroasele lumini de ploi.
Le las prin suflet să îmi zboare,
Că mi-amintesc de focul viu din noi.

Din răcoroasele lumini de ploi,
Se-aprind grădinile cu stele.
Că mi-amintesc de focul viu din noi,
Îmi scald piciorul gol prin ele.

Se-aprind grădinile cu stele,
Ca drumurile unei mari cetăți.
Îmi scald piciorul gol prin ele,
Iar pe sub pași îmi cresc eternități.

[Manuela Munteanu]

Vă mulțumesc pentru caldele cuvinte, domnule Grig Salvan! Nu-i exclus să mai fac schimbări, deși... așa mi-a șoptit-o Euterpe și mi-e să n-o supăr. :) Noapte liniștită!

[Grig Salvan]

Frumos poem de la un cap la altul, fiecare strofă se constituie într-un tablou viu colorat, somptuos, cu elemente de fabulos și magic. Poate că totuși ar trebui egalizate oarecum versurile spre a nu mai crea impresia de „șchiopătat” pe ici pe colo, lucru care, la îndemânarea ta de versificare, n-ar fi decât o provocare.

[Manuela Munteanu]

Mulțumiri pentru trecere și apreciere, doamnelor Gabriela Raucă și Mioara Manoilă!

[petrut dan]

Manuela, așa este, nu am spus că nu-mi place, doar că pe mine nu mă văd scriindu-le, și asta pornind de la ideea că firea mea nu se încadrează cu mecanica lui fixă, nu am vrut să supăr pe cei care agreează genul, chiar am apreciat faptul că te-ai înhămat la așa ceva, pentru simplul motiv că eu nu aș fi făcut-o! Pe de altă parte, varianta Lisiei mi-a plăcut foarte mult, dar chiar și așa tot nu m-aș apuca să scriu în genul acesta! Tu ești un autor foarte bun și sunt sigur că dpdv poetic îți va reuși tot ce faci! Cu drag!

[Vasilisia Lazăr]

Manuela, dacă ție îți place, e ok. :)

[Manuela Munteanu]

Pentru că mi-ar lua mult timp să răspund fiecăruia în parte, voi încerca să fac în rezumat al intențiilor mele, valabil pentru toți cei trei onorați oaspeți ai mei :).

Voi prelua o zicere a lui Alex de acum câteva zile: dacă îți spun trei că ești beat, atunci te duci în pas alergător  la culcare. Însă, nu pot să nu-mi apăr poezia și să spun măcar că așa mi-a fost intenția: să scriu în versuri cu metrică diferită, respectiv de 9 și 10 silabe. Eu cred că de data aceasta am respectat integral condițiile de formă și fond ale pantumului. Am realizat alternanțele necesare ale versurilor, am folosit rimă încrucișată, am urmărit ca descripția și reflecția să se regăsească înjumătățit în fiecare strofă. Faptul că am ales metrică diferită între v1 și v2, respectiv v3 și v4,  nu cred că abate poezia de la dimensiunea semantică și cea de formă a pantumului. Ritmul este același (iambic) în toate cele șapte strofe iar metrica este simetrică în toate strofele, în sensul că v1 - v3 și v2 - v4 sunt egale în toate cazurile. Chiar sunt curioasă care sunt acele ,,șchiopătări" de ritm. Mi-ar fi foarte ușor să aduc la același număr de silabe toate versurile și, bineînțeles, cu același ritm, dar nu doresc acest lucru, pentru că forma aceasta rupe un pic monotonia discursului. Am mai scris și postat un pantum (Palma mea cea stângă), la care am primit multe aprecieri, dar consider că abia acela nu a fost conceput corespunzător pentru că,  deși a respectat întrutotul forma, nu am putut da consistență alternanței extrinsec-intrinsec, descriptiv-meditativ, absolut obligatorie. Eu nu pot decât să vă mulțumesc pentru amabilitatea vizitei, cu promisiunea că viitorul pantum va fi cu metrică egală. :)

Dan, nu cred c-ai spus că nu-ți place pantumul! :)) Nu este orice fel de poezie, e una cu maaaare dichis!

Seară frumoasă tuturor!

[gabriel cristea]

Frumoase versuri, cu unele șchiopătări de ritm. Se poate reconstrui din mers. Curaj! 

[Vasilisia Lazăr]

Manuela, lăudabilă inițiativa, dar, din păcate, rezultatul nu e la fel. Nu aș vrea să te superi, probabil e prima încercare, dar, pentru a-ți reuși un pantum, condiția numărul unu e să ai un ritm foarte bun. Nu e suficient numărul de silabe (eu niciodată nu am numărat silabele când am scris poezie clasică), trebuie să vezi și cum cade accentul, cât de lungi sunt silabele etc. Pantumul tău nu curge bine, se simte. Unele versuri fiind mai lungi, iar altele mai scurte, strică toată muzicalitatea. 

Am scurtat niște versuri, fără pretenția de a fi cuprins în ele tot ce ai dorit tu să exprimi, dar le-am scurtat doar pentru formă, să vezi cum sună atunci când ritmul e bun:

Se scutură de fluturi toamna
C-un vânt prelung, unduitor,
În mine se-nfiripă doamna
Din râul vremii, curgător...

 

C-un vânt prelung, unduitor,
Doinesc frunzarele pe ape,
Din râul vremii, curgător,
Îmi trag tăcerile aproape.

 

Doinesc frunzarele pe ape,
'Nainte de-a pleca pe veci.
Îmi trag tăcerile aproape,
Prin ceața vechilor poteci.

ș.a.m.d.

.

Uite, asta am vrut să spun:

Pantum

de Silvia Rîșnoveanu

  

Un gramofon răsună pe-o stradă oarecare  

Pe dalele-nvechite se plimbă-acum istorii,  

Pe cât de mai în vâlvă, pe-atât de derizorii  

Când voaluri prăfuite le-mbracă în uitare.  

  

Pe dalele-nvechite se plimbă-acum istorii  

De melodii celebre la mare căutare,  

Când voaluri prăfuite le-mbracă în uitare  

Se pierd prin colț de scenă succese iluzorii.  

  

De melodii celebre la mare căutare  

Se-ntorc să-ți răscolească prin inimă fiorii,  

Se pierd prin colț de scenă succese iluzorii  

Când vocile ce cântă nu-s voci nemuritoare.  

  

Se-ntorc să-ți răscolească prin inimă fiorii  

Romanțe sau balade cu versuri curgătoare,  

Când vocile ce cântă nu-s voci nemuritoare,  

Își pierd, în timp, tăria și sunetul culorii.  

  

Romanțe sau balade cu versuri curgătoare,  

De nu-și găsesc menirea în ample repertorii,  

Își pierd în timp tăria și sunetul culorii.....  

Un gramofon răsună pe-o stardă oarecare. 

Nu mai intru în conținut, am vrut să mă refer doar la formă. Sunt însă convinsă că tu ai putea scrie unele dintre cele mai frumoase pantumuri. Cu drag!

[petrut dan]

Deci, deci!)), Manuela, am reținut de departe ultimul vers, minunat și de păstrat în memoria colectivă a Însemnelor, dar în ce privește specia asta de poezie, nu cred că te prinde și nu numai pe tine, pe mine în primul rând nu, dar încerc să-mi imaginez dintre autorii pe care-i citesc regulat aici cui i s-ar potrivi și nu mă opresc la nimeni. Nu mă pot pronunța, cred că ai un merit și prin însuși faptul că ți-ai asumat experiența lui, dar eu nu am reușit să-i înțeleg mecanica! Cu drag, seară faină!