clădiri antice

[petrut dan]

ești precum acele femei cara arată mai bine

cu trecerea timpului

m-am întrebat cum poate iubirea să rateze atât de mult

încât știința să grăbească sfârșitul

 

te iubesc de parcă aș descoperi o clădire antică

respirația scoate violența din orice cuvânt

pe care l-aș folosi

până ai simți dulcea amețeală a dorinței unui bărbat dispus să aștepte

 

și dacă va veni peste noi vreun final anunțat de om sau de astre

îți voi lăsa buzele să caute înțelegere pentru

diminețile

când bucuria de a trăi și a uda florile ți-a întors spatele

 

pentru că

de la prima reacție dragostea nu mai este cea care dezbină

doar cere fără să-i fie teamă că se face de râs

și unește

[Gabriela Raucă]

Interesantă viziune, care mi-a produs un zâmbet și de aceea nu am rezistat să nu comentez. Clădirile antice, vinurile vechi, femeile frumoase, care au știut să savureze fiecare clipă, păstrându-și farmecul în ciuda trecerii timpului, toate acestea au ceva în comun: sunt interesante, pline de mister și plac. Uluitor de atrăgătoare sunt versurile tale și dau o stare de bine cititoarelor „antice”. Admirație!

[petrut dan]

Bună dimineața!

Monica, îți mulțumesc, ai spus foarte frumos și mă bucur că ai rezonat, cu drag!

Dorina, să ai o sâmbătă minunată, mulțumesc cu drag!

Mioara, mulțumesc de trecere și cuvinte, și ție, cu drag!

Domnule Mihai Katin, apreciez comentariul poetic, cu stimă!

Manuela, m-am gândit la ce mi-ai scris, dar având în vedere că așa a fost impulsul sub care am scris, crede-mă că atunci când mi-a venit titlul în minte, pentru primele versuri, a trebuit să fac efort să nu le uit sau încurc în timp ce le scriam, pur și simplu a fost ca o respirație mai lungă sau ca o forțare de a-mi ține respirația, să am timp să transcriu ce-mi dicta inspirația. Dacă l-aș pune la singular nu ar da bine deloc, așa cum sunt multe clădiri antice deosebite și cu valoare inestimabilă, tot așa există și multe femei care odată cu vârsta sunt mai frumoase și care, în această alăturare, s-ar simți onorate, părerea mea desigur, sper să nu mă înșel, ceea ce nu cred! Mulțumesc pentru cuvinte și ție o sâmbătă frumoasă!

Lisia, continuă, până la sfârșitul anului, termini cartea ta de comentarii minunate și de care orice autor ar vrea să se bucure! Poți face un poem din cuvintele tale și încă unul care să confirme că te poți transforma oricând și foarte ușor în poezie! Mă bucur că ți-a plăcut, iar reacția ta, cea a unei femei tot mai frumoase cu trecerea timpului, nu poate fi decât un motiv de mândrie pentru mine! Cu drag, my lady!)

[Monica Pester]

Wow, cu greu faci față unor astfel de comentarii. 

Suntem intr-o realitate artistica deosebita!

Felicitări!

[Vasilisia Lazăr]

Mă declar lacrimă, piatră, aripă, flacără, eșafod, rugăciune, călău, și toate acestea doar de dragul dorului din tine. :)

Am sorbit fiecare cuvânt și fiecare rând până m-am transformat și eu în poezie! ))

 

Când citeşti acest poem, uiţi de limitările pe care le ai. Nu mai rămâne niciun singur strop al inimii care să nu-ți tremure de fericirea trezirii la realitatea celei mai profunde frumuseţi – iubirea. Poemul acesta nu este pentru minte, el este, pur și simplu, respiraţia vieţii. Îţi trezeşte sufletul. Este plin de pasiunea iubirii nelimitate, adânci şi curate. Dragostea se proptește pe fundația fiecărui vers și-l eternizează.

Fiecare petală înflorită a bobocului de trandafir oferă o frumuseţe diferită, un parfum diferit. Dar pentru a merita iubirea trandafirului trebuie să fii o privighetoare.

 

(Și da, unele devenim mai frumoase odată cu înaintarea în vârstă. Eu, spre exemplu, nu pot să privesc fotografiile din școală, sau din tinerețea mea anterioară )), fără să zâmbesc. 

În viziunea mea, titlul e foarte bine ales. Clădirile antice au și o simbolistică, dar și o valoare aparte.

[Manuela Munteanu]

Dan, sfatul meu prietenesc este să schimbi titlu. Este mult prea rece pentru armonia și căldura textului, plus că, fiind la plural, anulează omagiul încărcat de declarații țintite către o unică femeie, cea iubită. Se subînțelege, cred, că poezia îmi place mult. Există un impuls stilistic exclusivist, în sensul că numai un bărbat ar putea scrie așa. M-ai dat gata cu ,,până ai simți dulcea amețeală a dorinței unui bărbat dispus să aștepte". Felicitări!

[Mihai Katin]

și dacă va veni peste noi vreun final anunțat de om sau de astre

îți voi lăsa buzele să caute înțelegere pentru

diminețile

când bucuria de a trăi și a uda florile ți-a întors spatele  

un  spatiu   antic  a carui  tacere  vibreaza  prin aceste  versuri  sau  poate  de acolo  ele  vin  ca  pasari   disparute   dar  cladindu-si  alte  forme  in  acest poem!....

[Mioara Manoilă]

Un poem pe care și l-ar dori orice carte.

[Dorina Cracană]

Superb, superb!!!

[Monica Pester]

Pentru o astfel de declarație de dragoste ar lupta orice femeie. Căci știindu-se aleasă nu va mai duce povara cotidiana a îngrijitului de sine. Va ști că această alegere este luată defintiv, creîndu-i o lume în doi,  pe care poate nici nu ar fi visat-o. 

Rolul acestei femei este doar să se lase  iubită . Restul fericirii vine de la sine, de la bărbatul care a ales-o !

Minunat de simplu, dar și de complicat !