ning clopoțeii fir de-argint

pe tâmpla unui țărm pustiu

ecoul pietrelor de-alint

în plasă de pescari e viu



năvod din alge de smarald

într-un ocean orbit de jar

ce mă îndeamnă să mă scald

înveșmântat cu mir și har

purtat apoi de busuioc

în târgul găzduit de prinți

tomnatici fără de noroc

aduși cu sila de părinți

privesc și ei în van sirene

la ora când se-ntorc migrene

liane reci de labirint

ning…

Mă limpezesc din ape tulburi

Și, în colind cu trubadurii,

Îmi caut roua de pe muguri

Fără sa știu legea măsurii.

Alene mă cufund în nouri

Și-n curcubeiele trezite

Din ale bolților hublouri

Și albe-altare primenite.

Doar gândurile încă pleacă

Atrase-n zbor spre absolut,

Cu albatroșii să se-ntreacă

În cercul vietii, întrerupt.

Le cer, cu țipăt să-mi aducă

Un…

Pe creștet de cer se strâmba copilul,

Smulgea petale din floarea-soarelui,

Nici nu privea la semințele din șir;

El căuta neostoit iubirea,

Mister era în numărul de aur,

Abia de cunoscuse iluzia.

. 

Nu înveți nimic din joc, iluzia

E mare, spuse supărat copilul,

C-ar fi un semn în numărul de aur

Sau că ar fi un zeu în floarea-soarelui

(Și ai putea afla astfel iubirea)

Sau că unele petale sunt în șir;

. 

Dar nu…

Motto: „Pentru mine, zilnic, aceasta e crucea de lumină pe care o port. Firește, mă mai împiedic, mai găsesc un Simion să mă ajute, dar cânte cocoșul de trei miliarde de ori, eu nu mă voi dezice de limba mea!” (Ion Lazãr da Coza)

Note din jurnal

De la prăşit vine mama

– bătrână ca limba română –

şi miroase frumos

a ţărână reavănă,

a buruieni…

Iubite, poate în noaptea asta uimitoare

O stea din Carul Mare spre Capricorn va rătăci

Și visele măiastre dintre stele călătoare

Se vor desprinde palid din eternele vecii!

Privirile noastre, din nou, în sus sunt îndreptate,

Clipele noastre vor trece în fiecare zi.

De după cortina vremii, mereu însingurate

Nefericitele iubiri nasc elegii!

Iubite, poate frumoasele Pleiade

Ne vor binecuvânta cu trecătoare bucurii,

Dar…

Sonet XCIII 

În unghiurile morții sunt rătăciri albastre

Și-n primul semn de viață e, încă, gust de humă,

Durere colorată...  Și timpul se consumă

Prea repede în noapte, când numele sihastre

Ne spun povestea vieții. O linie, o sumă

A clipelor trecute prin spiritele noastre.

Uitările de sine mai poposesc în astre

Și căutăm trecutul, crezând că își asumă

O…

Ochi ascunși în abis de furtună

Privesc până-n capăt de clipă.

Pe buze cu flacăra-îngână

Cu greață și groază, și frică.

Mintea se-ascunde în vis,

Și gânduri ce cațără trepte

Se-agață de totul promis.

Realul nu poate s-aștepte.

Tristețe, durere și gheară

în inimă. În suflet e iad.

Îndurare dorește să ceară,

Uneori chiar și îngerii cad.

Rămas cu privirea pierdută

Detalii apar…

azi m-am întors

viu

din punct de vedere juridic

acasă

în ținuta obligatorie

cineva strigă Hristos

a

înviat scot pistolul suflu în lumânările aprinse

pentru sufletul meu

mă pipăi să înțeleg ce s-a schimbat

în poziția soarelui

vecinii se dau la o parte

rudele de gradul întâi

poate am și eu o iudă rătăcită prin neam

cineva pe care să mă răzbun pentru tot ce-am uitat să

iubesc la…

- Să ștergem uitarea dintre noi - ,

mi-ai spus de la fereastra trenului

ce se punea în mișcare.

Gândul îmi zbura peste tine,

se împletea cu

scrâșnetul roților de fier,

în timp ce chipul ți

se deforma cu fiecare secundă,

devenind o pasăre

necunoscută și imobilă.

Ploaia 

îmi spăla deja sufletul,

eliberând cu puterea tornadei,

ultimele resturi de amintiri.

O pace inutilă și…

Am îmbrăcat

toate versurile

în soldați

și-apoi

le-am cerut

să-și folosească

libertatea

în

o

r

d

i

n

(e)

Costel Zăgan, Ode Gingașe

nu mai facem patul

oricum e seară și știi că moșul nu ajunge la noi

deși i-ar plăcea lampa din geam

ce luminează ca luceafărul când pune capul pe pernă

dar stăm între perne și noi, ca niște cerșetori în zăpadă

și privesc cum pictezi mantia de sânge a scufiței roșii

într-o ilustrație

nu mai facem patul

că arată mai bine

tava de ceai pe cearșafurile mototolite

sărutul nostru șifonat trebuie asortat

în această sufragerie alternativă de…

Suntem într-o lume mică, ca o corabie pe valuri,

în care fiecare se agață, visând la un țărm.

N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

Ceața nu e ceață, e smogul minciunii, adânc otrăvitor,

în care fiecare atârnă în așteptarea grea,

se împinge, se trage, dorind să se țină bine de ceva!

Corabia-i în derivă, curând se va scufunda...

să desenăm o nouă corabie,

să o însuflețim, să dăm la vâsle cel…

Aproape te-aș putea visa

Dacă mi-ai îngădui.

Dar busola din sufletul tău

Nu-mi mai găsește nordul.

Pașii tăi

Nu-mi mai colindă gândurile,

Și urmele lor

De-abia mi le mai amintesc.

Am lăsat poarta deschisă

Pentru când vei dori să te întorci,

Iar sub prag,

Cheia,

De vei vrea…

Nu crede când de patimă cuprins

Ești sigur c-ai găsit perfecțiunea!

În tine arde-un foc intens, aprins,

Vrei să oferi, nelimitat, afecțiunea.



Ești orb de vezi că tot e impecabil

Că nu sunt imperfecțiuni, defecte,

De fapt, te completează remarcabil,

Să depășești ușor trăirile afecte.



Cum o dorești întipărită pe retină

A ei imagine, ce-n suflet o păstrezi?

Să treci senin și calm de-orice rutină

În dragostea-i deplină să te…

Se-aude-un tropot de copite tot venind;

Și din zenitul clar un punct se vede;

Fărâme de azur prind forme de argint;

Poiana-și unduiește coama verde.

Ca niște lovituri de tobă se ascut…

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

totuși îți scriu

așa cum o fac în…