Afară-i iarnă și ramul e înghețat,

Iar viforul se zvârle-n crengi neîmpăcat

Ca un veșnic judecat, blestemat

La o eternă condamnare.

Tu citești la geam frumos, senin,

Iar versul tău cu zâmbet ți se îmbină,

Luminându-ți ochii negri, de felină...

Afară ninge, piere din lumină.

Visez la focul vetrei și la căldura moale,

La blănuri, drumuri lungi și fără cale,

La sunete de liră blânde, muzicale,

La minunate flori cu…

Mă întreb ce urmează:

Afară-s luminițe de Crăciun

Și nefericire, lacrimă, suspin

Ce picură-n lumini.

Țipăt, clinchet de clopoțel, voce de buhai,

Trecătorule mai stai,

Ascultă bocetul de nai

Ascuns în cetini!

Tremură nehotărâtă vorba,

Se ascunde în scâncetul lemnului înghețat,

Mă întreb ce mai urmează,

Câți colindători vor fi la colindat

Acum, în acest vertij ciudat,

Un…

Ninge ca-n vremuri de altădată,

Aștept cu nerăbdare noaptea de Ajun,

Privesc nostalgic bradul de Crăciun,

Reamintindu-mi viața, toată!

Copilăria-mi pare îndepărtată,

Sunt atâtea amintiri făcute scrum,

În focul anilor pierduți în fum

Mai pâlpâie molatec luminițe de Crăciun.

Focul pocnește viu în vatră,

Mai vine o noapte de Ajun,

Se-aud buhaiele din drum

În noaptea albă,…

Soarele ce bolta luminează
Și această lume o veghează,
Îmbracă Pământul în văpaie arămie,
În strai de Toamnă ruginie!

Stau pe brațul stâncii arse, sure
Ascultând vântul șuierând,
Se aud șoapte îngânând
Bătrâne cetini din pădure.

Dansează frunzele gătite în aramă,
La hora Toamnei grabnic se încing,
Se adună, morții dând galbenul de vamă,

În  culori măiastre de viață se descing.