Pe cerul inimii mele sunt ochi care nu se văd.

Ochii în care cred,

Ochi care vorbesc,

În graiul dulce, sufletesc.

În peregrinările mele, printre lumeștile poveri

Sunt multe faptele de ieri.

Fapte care m-au rănit,

Fapte care m-au clădit.

Cuvintele rostite...

Câte au fost iubire, câte au fost iertare?

Câte au adus durere, oare?

Ah, cuvintele!

Dintre gândurile mele...

Câte au construit…

Sunt un strop de apă

Alunecat de pe pleoapa lui Dumnezeu

În braţele Universului.

Am plonjat din Neştiut,

Dusă de chemarea binecunoscută

Şi m-am transformat în ploaie.

Am devenit apoi un râu cu apa vijelioasă

Şi m-am odihnit, în cele din urmă,

În palmele Divinei Mame.

Ea, în bunătatea ei nesfârşită,

M-a aşezat la rădăcina unui pom

Şi l-am hranit cu forţa Ei, până a dat roade.…

Ascult cum plânge doina,

Cu dor în sunet și cuvânt

Și sufletu-mi se cerne în tristețe,

Din nor de lacrimi, picurând.

Ascult naiul, cum prelung suspină,

În note adânci, ce sufletu-mi ating

Și doruri, din inima-mi preaplină,

În versu-mi alb, fierbinte se cuprind.

Ascult inima, ce-mi bate ca o tobă,

În ritmuri vechi, de gene, îngânate,

Și sufletul, din ele, îmi răzbate,

Alergând din slovă-n slovă.

Zile și…

Ochii tăi ascund mistere,
Sub gene negre.
Ochi de miere
Cu privire dulce,
Aurie.

Buzele tale arcuite
Sub nasul fin și priviri adumbrite.
Buze ce aduc plăcere,
Cu gust de miere
Aurie.

Privirea ta, tăcut mă petrece,
Când crezi că ochiul meu nu te vede.
Privire, ce se ascunde de mine
Discret, fierbinte,
Aurie.