lejla

[petrut dan]

azi m-am întors

viu

din punct de vedere juridic

acasă

în ținuta obligatorie

cineva strigă Hristos

a

înviat scot pistolul suflu în lumânările aprinse

pentru sufletul meu

mă pipăi să înțeleg ce s-a schimbat

în poziția soarelui

vecinii se dau la o parte

rudele de gradul întâi

poate am și eu o iudă rătăcită prin neam

cineva pe care să mă răzbun pentru tot ce-am uitat să

iubesc la tine

ciorapii puși la uscat

felul în care îmi pui perna sub cap

noaptea

plină de acarieni

luna

mă face sensibil

ocolesc stâlpii,

firele de curent chiar căzute

până la pământ

îmi amintesc numele sfinților

ziua orașului în care îndrăgostiții au dreptul la o sărbătoare 

de halloween pot fi orice le trece prin minte

precum omul dovleac

îmi păstrez zâmbetul fără noimă lumina ce trădează

lucruri din interior

obsesia de a nu muri tânăr,

cultul pentru femei

și toate celelalte promisiuni pe care trupele NATO le vor împlini

pe deasupra

mă înclin și strig

dobro vece și bine te-am găsit,

Sarajevo

don't let them kill you

 

[petrut dan]

Lisia, Monica, Ada, vă mulțumesc, apreciez punctele de vedere, diversitatea este o condiție a reușitei, vă doresc o zi frumoasă, cu drag!)

[petrut dan]

Chris, îți mulțumesc, cu drag!

[Ada Nemescu]

Revin, cu o precizare...

Mi se întâmplă, uneori, să nu pot comenta. Și nu la un text sărac...ci la unul incredibil de bogat.

Pentru că, uneori, nu e loc de... alte cuvinte.

Spun asta nu din modestie, cum spunea Monica, nici din nepricepere, ci din convingerea că poezia nu trebuie explicată, ci trăită.

un SEPTEMBRIE inspirat, prieteni! aDa

[Monica Pester]

Exact. Cu asta voiam să închei acel mic laudatio comment. De altfel, pentru majoritatea celor de aici, pasionați și dedicați artei.

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, Monica, ești prea drăguță. E greu să acoperi toate unghiurile de analiză, e foarte greu... Și cred că nici nu trebuie. Poezia bună nu are voie să te lase să epuizezi toate unghiurile din care poate fi privită și interpretată.

[Vasilisia Lazăr]

M-am speriat că am făcut ceva rău.

Mulțumesc!

[Monica Pester]

De ce ești vinovată, Lisia? Pentru structura de granit a comentariilor, consistența lor puternică  și rotunjimea ideilor. Commenturile tale acoperă  toate unghirile din care se pooate analiza/judeca/înțelege o poezie. Cu adaosul personal, firește, care marchează diferența de experiență în critica literara, cultura și profesionalismul discursului.

Nu știu dacă asta e și părerea Adei, eu vorbesc în numele meu. Iar Ada este oricum, deosebit de modestă! 

Cât despre autor, superlativul absolut!

Poete,

[Ada Nemescu]

Vinovată, da, de prea-frumos și complet comentariu...

o vinovăție cu valoare de compliment! 

Uitasem să dau like?

Citesc, comentez, simt energia insemne de peste tot: birou, metrou, acasă...

acum vinovată-s eu de unele erori sau neînțelesuri...

aDa

[Vasilisia Lazăr]

Atunci dă un like dacă tot ești de acord! :)

Lăsând gluma la o parte, mă faci să mă simt vinovată. De ce adică? 

[Ada Nemescu]

Nu mai pot comenta după Lisia.

dar, îi dau dreptate...

aDa