de profundis clamavi ad te domine

[petrut dan]

frunze peste

tot ruginii

se strâng lângă ziduri

vântul

rostogoleşte un

zar- rugăciunea trece

prin mine

tăişul fără nume pe lemn

 

ne ascundem în biserici

de noi

port ochii tatălui meu

 

binecuvîntarea lui

e statuia la picioarele căreia

vreau să-mi citeşti pentru

moarte

ne prefacem că

mă asculţi şi mâine

doar

 

să

ne prefacem

[petrut dan]

Alex, ma man, mulțumesc de semn,  cu prietenie! 

[bolache alexandru]

O poezie ca un strigăt către Domnul! Din păcate ai dreptate... Ne ascundem în biserici și de multe ori doar ne prefacem. Ne prefacem că trăim, ne prefacem că ascultăm... 

[petrut dan]

Lisia te-am înțeles perfect și mă bucură părerea ta, una dintre cele care contează, my lady!)

[Vasilisia Lazăr]

De fapt, am vrut să spun, păcat că poezia ta nu e înțeleasă de oricine, fiindcă cei care nu o înțeleg pierd mult. Dar știu, dacă ar fi înțeleasă de oricine, ar fi mai mult decât banală. E un nonsens ce am spus eu, dar mă gândeam, câte lucruri frumoase pierd unii doar pentru că nu le înțeleg...

[petrut dan]

Ba mie îmi pare foarte bine, nici nu scriu pentru oricine și nici nu mi-ar plăcea să fiu apreciat/citit de oricine! Zbang!)) My lady!)

[Vasilisia Lazăr]

Excelent! Pornind de la titlul inspirat din Psalmul 129 (Din adâncul sufletului, strigat-am către Tine, Doamne), întregul poem pare a fi un strigăt de deznădejde. Din el emană sinceritatea celui care a băut până la fund cupa amărăciunii și parcă nu mai așteaptă nimic de la viață. Poate doar o amăgire...

ne prefacem că

mă asculţi şi mâine

doar

 

să

ne prefacem

Iar partea de început... Ce atmosferă de toamnă cenușie care răzbate până în suflet! Cât de bine ai surprins această stare!

frunze peste

tot ruginii

se strâng lângă ziduri

vântul

rostogoleşte un

zar- rugăciunea trece

prin mine

tăişul fără nume pe lemn

 

ne ascundem în biserici

de noi

Frumos mai scrii, Dan! Păcat că scrisul tău nu e pentru oricine!

[petrut dan]

Mulțumesc pentru comentariu Chris, un pic spre minimalism, dar mă bucură trecerea!

[Chris]

invocarea divinitatii intr-un tablou autumnal. desi un text mic, plin de substanta!

[petrut dan]

Domnule Mihai Katin, vă mulțumesc pentru prezență și comentariu stimă!

[Vasilisia Lazăr]

Nu, Monica, e posibil să fie din greșeală. Aproape la fiecare postare a mea ai dat like printre primii, apoi l-ai luat. Apoi iar ai dat. Posibil să apeși unde nu trebuie când vrei să vezi cine a dat like. Spun asta fiindcă de nenumărate ori ți-ai dat singură like și apoi l-ai retras. Și aici a fost fiindcă ai apăsat alături. De vreo două ori, tu singură ai recunoscut că ai șters din greșeală comentariile. De aceea zic... Nu cred că cineva are vreun interes să șteargă, normal că e frustrant când vezi că cineva își retrage aprecierea sau își șterge comentariul. Doar un pic mai multă atenție ar trebui. Nici aici unde zici că a dispărut răspunsul nu cred că a făcut-o cineva intenționat. Că l-a șters voit.