încă o toamnă...

[Vasilisia Lazăr]

nu-mi place toamna

miroase a străzi bolnave

și-a câini loviți de mașini

a iederă cățărându-se pe ziduri mucegăite

odată cu plecările

mi-aduce aminte de tot ce-am pierdut

dar mai ales de ziua 

în care am știut că mama

nu-mi va mai răspunde niciodată la telefon

 

nu-mi place toamna

și nici nu cred c-ar mai putea naște în mine idei

ori poezie

 

totuși îți scriu

așa cum o fac în fiecare seară de ceva vreme

și iarăși se face târziu și iar o să mă trezesc târziu

și n-am putere să-ți reproșez ceva

n-a mai rămas nimic din mine

cea dinainte de tine

 

și ce devreme se face târziu în viață într-adevăr

 

nu-mi place toamna

dar nici n-o urăsc

iubim amândoi însingurarea

și ploile care ne-amortizează diferențele

 

ia-mă în brațe și spune-mi o poveste

fă-mă să râd să uit de toamnă

apoi sărută-mă

cum știi tu să spui noapte bună

[Vasilisia Lazăr]

Ai dreptate, Grig, cele mai frumoase poeme sunt cele despre toamnă. Toamna te inspiră și te îndeamnă la meditație. După toamnă, întotdeauna vine iarna, niciodată nu e altfel. Mulțumesc pentru cuvintele deosebite!

[Vasilisia Lazăr]

Așa e, Alex! Uneori e destul și doar un „noapte bună”. Mulțumesc!

[Vasilisia Lazăr]

Nu e neapărat după iubire, Monica. Uneori devii trist și când ești fericit. Fiindcă știi că totul va trece. Drag de cuvintele tale!

[Vasilisia Lazăr]

Dan, ce comentariu poetic ai făcut! Întotdeauna rămân fără aer când citesc ce-mi scrii. Poate și pentru că e scris dintr-o suflare, de la început și până la final. Nu-mi dă voie să respir. Drag!

[Vasilisia Lazăr]

Mulțumesc, domnule Katin, pentru ineditul interpretării! Impresionant, ca de fiecare dată.

[Vasilisia Lazăr]

Gabi, starea de grație a poetului e tristețea. Când ești fericit, nu scrii. Trăiești. Mulțumesc frumos!

[Vasilisia Lazăr]

Așa e, Ada, toamna e minunată, dar îmi dă o stare... Poate fiindcă sunt fiica ei. Mulțumesc mult pentru comentariu!

[Grig Salvan]

Ai tot dreptul să nu-ți placă toamna, după toate motivele pe care atât de frumos și duios le-ai expus. Și totuși, iubesc toamna, tocmai pentru atmosfera ei de sfârșit de lume, pentru melancolia ei copleșitoare, pentru culorile ei „bolnave”, pentru ploile și lâncezeala ce le însoțește. Și pentru apropierea mai mare dintre suflete. Cele mai frumoase elegii din poezia română și universală sunt cele despre toamnă. O toamnă frumoasă îți doresc!

[bolache alexandru]

Trăim iluzia nemuririi apoi vedem că mult prea devreme se face târziu în viață. O poezie sensibilă în care sărutul de noapte bună al iubirii te învelește și te apără de singurătate.

[Monica Pester]

Tristețea, ca leit-motiv, transformată într-o căutare de sine, un intro afectuos și meditativ despre existența eului după iubire.

Mișcător!