O lume sau o casă?

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Suntem într-o lume mică, ca o corabie pe valuri,
în care fiecare se agață, visând la un țărm.
N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

Ceața nu e ceață, e smogul minciunii, adânc otrăvitor,
în care fiecare atârnă în așteptarea grea,
se împinge, se trage, dorind să se țină bine de ceva!

Corabia-i în derivă, curând se va scufunda...

să desenăm o nouă corabie,
să o însuflețim, să dăm la vâsle cel puțin!
Să mergem, acum, către casă!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Doamna Vasilisia, vă mulțumesc frumos pentru ajutor!

Pentru mine e foarte prețios!

Corectez!

[Vasilisia Lazăr]

N-a mai rămas nimeni ca să strige sau să strângă lauri! / N-a mai rămas nimeni să strige ori să strângă lauri!

se împinge și se trage, tinzând să se țină bine de ceva! / se împinge, se trage, să se țină bine de ceva!

Corabia-i în derivă și curând se va scufunda... / Corabia-i în derivă, curând se va scufunda...

Haideți, să desenăm o nouă corabie, / Să desenăm o nouă corabie,

să o însuflețim și să dăm la vâsle, cel puțin! / să o însuflețim, să dăm la vâsle cel puțin!

O poezie care mi-a plăcut, dar înlătură balastul ori formulările nepoetice precum „ca să”, ori cuvintele de legătură care, prea multe, fac rău poeziei.

Drag!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Vă mulțumesc frumos pentru comentarii!

[Grig Salvan]

Senzația că plutin haotic într-o „lume mică” o avem cu toții cei mai sensibili și mai nemulțumiți dintre noi, așa e, senzația e una de nesiguranță și amenințare a scufundării iminente. Îmi place îndemnul retoric din final:

„Haideți, să desenăm o nouă corabie,
să o însuflețim și să dăm la vâsle, cel puțin!
Haideți, să mergem, acum, către casă!”

Un îndemn la o nouă construcție, mai mare, mai sigură, mai însuflețită, cu care să navigăm fără teamă către casă.

[bolache alexandru]

Am rezonat cu mesajul însă consider că dacă avea oarece ritm poezia ar fi atras mai mult. Ușor simplist spre final. 

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc frumos!

[petrut dan]

Mi-a plăcut mesajul, interesant și încurajator, până la urmă mulți caută o lume nouă sau cel puțin vor să o schimbe pe aceasta, am citit cu interes, drag!

[Gavrilă(David) Giorgiana Teodora]

Mulțumesc pebtru comentariu!

[Mihai Katin]

Corabia-i în derivă și curând se va scufunda...
Haideți, să desenăm o nouă corabie,
să o însuflețim și să dăm la vâsle, cel puțin!
Haideți, să mergem, acum, către casă!   finalul  poemului   estompeaza  cumva  o  stare  de un  pesimism  total   pentru   ca  lumea  nu  este  mica   ,doar   viata  noastra   scurta  si  daca  invatam  sa  pretuim   simplitatile  existentei   nu  in  variante  isihaste,nu ,in termeni   cotidieni doar,  vom  descoperi    ca  doar  anumite  corabii  sunt  in  deriva  si  noi  inca  putem sa descoperim   dincolo  de ele frumusetea  adevarata,macar  pe cea  a naturii...

cu  pretuire!