Nevăzutul

[Monica Pester]

Acolo unde se separă munții de coama zorilor și unde, din vid 

se naște curcubeul, doar acolo, printr-o fereastră de vitralii,

îmi regăsesc puterea de a mă opune îndoielilor,

de a iubi și a căuta.

Cu talpa goală mă rostogolesc în seninul ierbii crude

și în liniștea mlădițelor ce se înalță.

Și câtă iubire îți trebuie să lași așezate emoțiile tale

în rând cu emoțiile greierilor cântători ?

Să mergi valsând pe covorul arămiu, de unde,

din când în când, te strigă un vaiet prelung, semn că 

ai încălcat liniștea pădurii.

Atunci, nevăzutul devine văzut, nesperatul

se transformă în autentic palpabil, în timp ce tumultul

rafalelor de ploaie lovește cu ace lungi

învelișul subțire și străveziu al umbrei ce mă însoțește.

Și, iată cum, omul nou din mine iese iar la iveală să înfrunte vijeliile 

anunțate la postul de radio al inimii.

[bolache alexandru]

O poezie plăcută despre viață ca o luptă continuă.

[Vasilisia Lazăr]

Lumini și umbre într-un poem reușit. Învinge lumina.

[Monica Pester]

Grig, mulțumiri  multe pentru tot ce scrii cu inima deschisă 

[Monica Pester]

Mulțumesc mult, Nicoleta

[Monica Pester]

Mulțumesc d-le Neagu, delicat și pozitiv ca întotdeauna.

[Grig Salvan]

Un mic eseu liric încărcat de culoare și semnificații, stilul mi-aduce aminte de celebrele texte din „Profetul” lui Kahlil Gibran.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos. O contopire cu natura.

[Corneliu Neagu]

O poezie încărcată de idei puternice despre existență, dorințe și speranțe pe care o apreciez foarte mult!