Pe creștet de cer...

[Amanda Spulber]

Pe creștet de cer se strâmba copilul,
Smulgea petale din floarea-soarelui,
Nici nu privea la semințele din șir;
El căuta neostoit iubirea,
Mister era în numărul de aur,
Abia de cunoscuse iluzia.

. 

Nu înveți nimic din joc, iluzia
E mare, spuse supărat copilul,
C-ar fi un semn în numărul de aur
Sau că ar fi un zeu în floarea-soarelui
(Și ai putea afla astfel iubirea)
Sau că unele petale sunt în șir;

. 

Dar nu înseamnă nimic să fii în șir,
M-am săturat să accept iluzia,
Vreau să cunosc cu-adevărat iubirea –
Oftă adânc, din răsputeri copilul,
Nu-mi pasă de spirale-n floarea-soarelui
Și nici măcar de numărul de aur.

. 

Ce e divin în numărul de aur?
De ce ar sta zeul împletit în șir?
Rupse iar nervos din floarea-soarelui.
De ce vrea să mențină iluzia?
Se întrebă nedumerit copilul –
De ce să fi ascuns în el iubirea?

. 

Nu e ca matematica iubirea,
Nu-i legată de numărul de aur;
Spuse de data asta trist copilul,
Nu o găsești făcând calcule în șir,
Dar ce aș fi de n-ar fi iluzia?
Și vru să îi arunce floarea soarelui...

. 

Lumina sălta pe floarea-soarelui,
Nu-i sigur că își arăta iubirea
Sau dacă împrăștia iluzia,
Dar desenase numărul de aur
Pe spiralele așezate în șir,
Pe care le privea uimit copilul.

[Amanda Spulber]

Vă mulțumesc mult pentru comentarii și aprecieri. 

Domnule Mihai Katin,  nu încetez să admir delicatețea și intuiția cu care alegeți partea cea mai frumoasă și mai semnificativă dintr-un text.

Grig, mă bucură nespus de mult aprecierea ta.

Vasilisia, Dan, Alex, poate că e o încercare mai puțin reușită. Ai dreptate, Vasilisia, pare a fi cea mai grea formă dintre cele câteva pe care le-am încercat. Am experimentat și eu acum ceea ce ai constatat și ceea a spus un istoric literar acum aproape jumătate de secol. Îți mulțumesc pentru atenția cu care te apleci de fiecare dată asupra încercărilor mele. Îți mulțumesc și pentru sfat, dar știi cum este: fiecare vrea să experimenteze. :)

[Vasilisia Lazăr]

Să înțeleg că ai încercat o sextină, Amanda. E o formă fixă grea care nu prea își merită munca, în sensul că nu prea satisface cititorul. Eu ți-aș sugera să scrii cum simți, nu mai urma canoane că e greu și nu întotdeauna ne iese și, chiar dacă ne iese, e mai mult pentru bucuria noastră. Ți-o spun că știu.

Drag!

[bolache alexandru]

O poveste cu iz filozofic în care din păcate poezia suferă...

[Grig Salvan]

Iluzie și joc, joc și iluzie, cam acesta e cercul vieții în care ne învârtim, un cerc magic, dar vicios în sine, parcă fără sens și fără finalitate. Iubire și amăgire, e doar un fel de a umple golul nonsensului. Un poem cu evident substrat filosofic, dincolo de ludicul poveștii...

[Mihai Katin]

Nu înveți nimic din joc, iluzia
E mare, spuse supărat copilul,   poate  copilul  Budha  ,e  prea  multa si  adanca  cunoastere  aici...

Nu e ca matematica iubirea,
Nu-i legată de numărul de aur;
Spuse de data asta trist copilul,
Nu o găsești făcând calcule în șir,
Dar ce aș fi de n-ar fi iluzia?
Și vru să îi arunce floarea soarelui...  aici   poemul  ni se destainuie,copilul ,floarea  soarelui ,mantrele  iubirii  si   acel   numar  de aur ,ce  bine! noi  avem  un nume ,nu  un numar!

cu   pretuire!

.  

[petrut dan]

Formatul te duce cu gândul la poezie, în rest...Despre conținut nu vreau să vorbesc aici, dar, totuși, recitește prima strofă măcar, cu drag!