Sonet XCIII 

În unghiurile morții sunt rătăciri albastre

Și-n primul semn de viață e, încă, gust de humă,

Durere colorată...  Și timpul se consumă

Prea repede în noapte, când numele sihastre

Ne spun povestea vieții. O linie, o sumă

A clipelor trecute prin spiritele noastre.

Uitările de sine mai poposesc în astre

Și căutăm trecutul, crezând că își asumă

O…

Sonet XCII  

Îți mai aduci aminte, oare, primul sărut cu gust de nea

Când stelele cădeau în palme, dar căutam sclipirea ta?

Nămeții ne-nveleau seninul, privirea ta mă-nfierbânta,

Iar luna ne privea uimirea, cu irizări ne troienea.

Obrajii înroșiți de frigul ce ne-a cuprins ca-ntr-o manta

Nu ne putea răci iubirea și niciun ger și ... nimenea

Căci ne pierdeam în visul care căldura lui,…

Sonet XCI 

Când luna își destramă, timid, întâia rază

Iar firul ei îți cade pe umărul tău stâng,

Atinge și îmbracă lumina ce o plâng

In iriși și în suflet. Hai, vino, ea veghează!

Încet, tu, înfășoară-l pe trupul tău, în crâng,

Ca martori să ne fie, în noua ipostază,

Și stelele din ceruri ce-acum se-aliniază

Să poți păși pe ele, în brațe să te strâng.

La capătul albastru, de-arginturi…

Sonet XC  

Când viața asta oarbă se-nalță prin cruzime,

Iar ura prea flămândă și setea de-a ucide

Distrug pământuri sfinte lăsând timpuri acide,

Războaiele nedemne încearcă să suprime

Femeile, copiii, făpturile candide.

N-au demnitate-n luptă, înfăptuiesc doar crime

În numele dreptății ce vor să o imprime

Întunecând tot cerul cu scopul de-a-l închide.

Își măsură…