De parcă se răscoală-n cer frunzișuri

[gabriel cristea]

Se-aude-un tropot de copite tot venind;
Și din zenitul clar un punct se vede;
Fărâme de azur prind forme de argint;
Poiana-și unduiește coama verde.

Ca niște lovituri de tobă se ascut
Răscolitoare valuri și îmi pare
Că se frământă-un iaz pe fildeși de mamut;
Și tropotul se simte tot mai tare!

Înfricoșatele coroane văluresc
De parcă se răscoală-n cer frunzișuri;
Reverberează mori - E-un timp neomenesc
Și simt cum potopesc în mine crișuri…

O iederă-și încolăcește,-n ritm latent,
Tentacule de plantă migratoare;
Privesc, din visul unui plop indiferent,
Cum fulgii albi se mistuie să zboare…

Se-apropie de lungul genelor un murg;
Argintifera-i coamă levitează
Ca frunzele vibrând, purtate spre amurg,
Ce-și alungesc copacii. Și nechează!

Mă iscodesc priviri adânci de magnetit
- Desprinse par din steaua rătăcindă;
Și-l simt - e sufletu-mi de vânturi zdrențuit,
Cernându-mă pe-a apelor oglindă…

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! 

[Chris]

aceeasi atmosfera de basm, foarte frumos!

[gabriel cristea]

Mulțumesc frumos, Grig! 

[Grig Salvan]

Calul fantomatic, galopând în surdină peste lumea frământată de „răscoală”, prinsă în iureșul unor mișcări telurice copleșitoare, imagini de  mare forță și originalitate, toate se constituie într-un tablou vivant captivant. Îmi plac mult o serie de expresii inedite și îmi place transformarea numelui propriu Crișuri într-unul comun, ca licență poetică. Text puternic,  lectură interesantă.

[gabriel cristea]

Mulțumesc de popas și apreciere, Alex! 

[gabriel cristea]

Lisia, dacă am înnoda la gâtul firav al poeziei, de fiecare dată, logica, sigur s-ar sufoca, săraca... :) Ce este logic din ceea ce visăm sau imaginăm? 

[bolache alexandru]

O poezie în care atmosfera creată te face să trăiești fiecare vers, fiecare metaforă! Un univers tumultos creat într-o lume mirifică!

[Vasilisia Lazăr]

Tu ai impresia că nu m-am gândit și la acel sens? Dar tot degeaba, fiindcă, pentru mine, a se mistui înseamnă tot a dispărea definitiv, indiferent în ce direcție mă duce gândul. Am spus pentru mine. Lasă-l, e o metaforă frumoasă. Eu îs Fecioară. La zodie mă refer. Logica a fost una dintre materiile preferate în facultate. :))

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Monica! Înmoi penelul în elementele naturii, pentru a tușa emoțiile, așa că muzele mele nu prea locuiesc în citadele - sunt multe emisii de carbon și prea multe suflete frânte. :) 

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Lisia, pentru apreciere și comentariu! Puteam să jur că te vei opri la acel vers :) pe care, înainte să șlefuiesc poezia, am vrut să-l schimb, dar în final m-am răzgândit, gândidu-mă că va fi o provocare pentru cei care caută sensuri figurative (a se istovi, a se chinui sufletește, a se face nevăzut, a se ascunde).