Coviltirul cu zâne (I)
O roată şchioapă
A-ncetinit alunecarea din vis;
Atâta de straniu
Părea drumul presărat cu mărgele de apă,
Încât vizitiul
S-a fâstâcit şi n-a mai aprins făclia licuriciului;
Şi visul
S-a frânt lângâ lanul cu greieri.
Norocul lui, era vară…
*****
Scânteie ceva
Lângă carafa cu parfum de căpşunică;
E viu şi se scălâmbăie la mine,
De parcă
I-am furat iubita înaintea nunţii nenuntite.
Mă mir,
Eu n-am cunoscut-o şi n-am iubit-o…
Doar i-am sorbit licoarea.
Ca orbul însetat de lumină…
Ciobule, de ce-ai stricat armonia visării ?…
*****
Scrânciobe,
Legănatule cu zâne plin,
Ai grijă de condurii sprinteni de căprioare!
Ieri, am simţit în inimă
Cornul unei fiare mugind…
Rănit, i-am cerut iertare…
Da, nu eu aveam dreptul
Să-i fur pajiştea cu chihlimbare
În stropii de rouă…
*****
Un cerc se rotea, se rotea…
Dorea nebuneşte, să se facă sferă;
Un deget de zână
A rupt vârtecuşul şi l-a umplut cu diamante,
Încoronând capul bălai
La nunta cu alai împărătesc ...
De ce oare,
Diademele nu vor să fie... sfere?
*****
Ciocârlia
A luat o mărgică de rouă;
Voia să-i potolească soarelui arşiţa…
Dar vântul-vânător,
I-a furat-o şi a înecat-o într-un nour,
Apoi într-o mare sărată
Ca lacrima nemângâiatei...
Salvată de aripa unui pescăruş
A alunecat în umbra ierbii…
Ciocârlia
Tri-li-lu-ra, tri-li-lu-ra…
*****
Un scaiete-pufulete
Se credea scărpiniciul împărătesei;
A purces drum lung
Și plin de suliţe de gărzi a-tot-apărătoare,
Până la scaunul mult-visat…
Dar prima… ţeapă,
I-a dezvăluit visul de mărire.
Vis de pufulete…
*****
Zumzăit de zum,
Se-auzea pe drum
Către-o mare adunare populară…
Corn de cerb
Îndeamna la o sărbătoare a încornoratelor.
Şi zum-zai, zum-zai…
Pân-a plesnit coarda, de atâta pizzicato…
Acum - e tăcerea mieilor…
*****
Pălăria şarpelui
Ascunde limba ascuţită,
Ce umple cu sârg paharul durerii…
-O, dulce-amar revărsat din prea-plin,
De ce n-ai tras cepul?...
-Era într-o doagă de viţa-veche,
Cu rădăcini în inima mamei…
*****
Ai auzit buha?
Cânta în noaptea nenăscutului sărut,
În pragul
Hornului ştirbit de fumul scorburii de pin.
Era o lună îmbrobodită de nori vineţii;
Doar buzele tale sângerau a măr pârguit…
Şi ea, de ce cânta?...
*****
Doi cai
Se copitau tandri cu potcoave de argint;
Albi ca spuma laptelui
Învolburat de flacăra focului prometeic;
Până când
Coamele, împletite de vântul de seară,
S-au făcut frâie de mătase,
Şi-au ferecat luna
Ce-i privea palidă de invidie…
