Lisandră, hai! Hai, scorpie focoasă,

Lângă-al meu piept să mi te-aducă graba 

Și lasă-mi mâna să culeagă boaba,

Iar gura să deguste tămâioasă,

Din cea cu miere, dalbă și gustoasă!…

Cum anii trecură – poveri nechemate

pe chipul-mi rămas într-o vară târzie! –

și-atâtea speranţe … în urmă lăsate,

fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...

Deodată aud un cântec de seară,

uitat…

Jumătate sfântă, jumătate drac,

Nici nu știu, să intru, sau să-ncerc să scap?

Pare-un geamăn dulce, dulce amărui

De-mi vine adesea  să mă leg de-un cui...

Când o mare-ntinsă, când un punct intens

Lângă care îmi sucombă-ntregul Univers.

Nici nu știu ce face când is ochii-nchiși,

Ea visează zeii sau pe cei învinși?

Când o Afrodită cu spuma pe ea,

Când ceva ce sună ca o tinichea;

Fie că-ți vorbește, fie că ea…

Parcă purta arome tari pe brațe

Și cântec măiestrit, legat de pași,

Zbura pe fulgi de stele uriași,

De toarta raiului să se agațe.

Aluneca pe-un vis, ca pe o ploaie,

Tremurătoare muzică pe-un lac,

Acolo unde lebede-și desfac

Aripi spre cer, când gâtul și-l îndoaie.

Călca pe vânt, pe-a lacrimii oglindă,

Sprințară prin minuni scăldate-n…

aleargă calul meu ca vântul
aleargă slobod fără de hamuri
bat copitele ca niște tam-tam-uri
aleargă murgul rupând pământul

apoi se lasă încet la pas
drumul întins nu-i mai face plăcere
a mai ajunge nu are vrere
calul meu sleit de putere

pare că grăiește fornăind pe nas
îngenunchind în țărână uns de durere
calul meu muribund prinde glas...

Într-un mirific colț de lume,

Unde și Eu-l mi-e străin,

Unde-ametistul n-are nume

Dar strălucește-așa, blajin

În locu-n care, nepăsarea,

A dispărut, e fără sens,

Lăsând doar urme pe cărarea 

Pe care o băteam intens,

Acolo-n marginea pierdută

A unei stele de cleștar

Rămân mereu înmărmurită

Ca-ntr-o minune de altar.

Acolo îmi cunosc puterea 

Cu care vin,  sau , poate,…

Marea, ca o pendulă, numără clipele.

Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.

...Te ţin de mână:

Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt...

Eşti lângă mine.

Îţi sunt ca un gând...

Marea numără clipele,

Clipind, ochii tăi numără veşnicii...

.

Pentru neuitare, dar și pentru cei care nu-l cunosc, postez această poezie care aparține scriitorului Ion Lazăr da Coza, cofondator…

învârt roata olarului

știu că sunt lut

și mă sfărâm

din convingerea de rotund…

Aţi auzit de împăratul străzii

Cel fără de regat, cel renegat de-a pururi,

Închis mereu în sine, precum un melc soios,

Pe el să-l întrebaţi:

Ce este oare viaţa?

Și cum

Se vede viitorul din gunoaie,

Cum este fericirea după ploaie

Ori, dacă plânge, cine îi sfărâmă

Lacrima picată în ţărână,

Iar apa de o bea,

Paharul lui vrea cineva la buze să-l aducă?

Şi pâinea ce şi-o-mparte

Cu-n sfetnic…

Dumbrăvi ca de ceară topite-s aproape;

Alunecă Istru pe lunga-i cărare;

Scheletice arce răsar de sub ape;

O pasăre-și curge sublima…

motto: O clipă poate fi un timp şi un suspin poate fi o rugăciune.

(Părintele Arsenie Papacioc)

Peste tot ce-am strâns, plouă cu suspine

fredonând refrene peste rime mici

Statornice vârste dar fragede frici

curg în râuri albe peste gri ruine

Șoaptele topi-vor tainele... pe rând

ca fiice de matrioșka-mbrățișate

Cu iz de vară arsă-n privirile curate

și zâmbete…

Motto.

Spirala vieții(ADN_ul) e nepieritoare,

parțial ai fost și vei mai fi, indiferent de-ncrucișare.

Ești în valul care curge, chiar dacă - trupu-ți dispare.

Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,

combina timpului așează grăunțe în cămară.

Căluși cerești trudesc la lucrul de-mblătire

și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

Furtuni năluce, nebănuite legi le așează lângă stele,

să aibă drumul lor,…

Nori negri se adună peste cer,

se lasă grei pe ziduri, la cetate,

din salba gândurilor mele pier

speranțele din amintiri trădate.

Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată…

Ieri, am reîntâlnit ploile copilăriei.

Mi-a fost dor de ele,

de aerul lor plin de miresme

și purtător de gânduri pure.

Ploilor de vară,

desculț și gol le-adulmecam venirea,

norii învolburați îmi bucurau privirea.

Adoram sclipirile-nfiorătoare

ce se pierdeau în zgomotul asurzitor,

știam că vin clipe de sărbătoare

când stropii vor cadea ropotitor.

Citeam nămolul lor cu flori de tălpi

din cârduri de…

                            în memoria soțului meu

cândva îmi spuneai

că între cel care pleacă

și cel ce rămâne

nu-i nicio diferență

că ochii celui ce…

În alba-neagra publicării, drapelul negrului pierdu. Sper - să nu provoce ură povestea sentimentului pur.

Mi-a spus o clipă că-n zori de zi, iubirea doarme dezvelită și-adulmecă plăcerea caldei mântuiri.

În jurul ei plutește fericirea. A izvorât din corpul său avid de infinitul împlinirii și-a-nghețat în zîmbetu-i naiv.

Un gând frivol destinde trupul, plutind lasciv în nori de vis. Întinde mâna ca să prindă un mesager ajuns la…

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,

nici-o adiere, nici un zgomot afară –

pereții curbați, adunați în oglindă,

voiau în ghiocul lor să mă prindă,

iar umbrele nopții, plutind prin odaie,

rupeau din oglindă bucăți să mă…

nu cunosc secunde

fără lacrimi în irișii verzi

nu cunosc fericirea

fără tristețea ce o tulbură



când am iubit

mai mult decât m-am iubit pe mine

Dumnezeu mi-a furat iubirea

și m-am lepădat de Dumnezeu



ani mulți am trăit fără vise,

fără credință,

fără regretul de a părăsi universul pământesc



dar El nu a renunțat

m-a făcut mamă cu mai multe lacrimi în irișii verzi

cadoul perfect într-o lume crudă

în care să…