La cetate pe crenel

[Corneliu Neagu]

 

Nori negri se adună peste cer,

se lasă grei pe ziduri, la cetate,

din salba gândurilor mele pier

speranțele din amintiri trădate.

Dar caut încă visul dispărut

prin neiertări întinse ca o pată

pe dorurile-ntoarse din trecut

cu ploile din toamnă-ntârziată.

.

Doar urme de visare au rămas,

pe clipele de neuitare vie,

bătute în pendulul de la ceas

la margine de tristă veșnicie,

când pasul se aude pe crenel

la ora fixă-a gărzilor schimbate

și-a armelor depuse în rastel

pe rafturile-n șir, numerotate,

la orele când timpul monoton

mai cerne încă clipe cadențate

peste oftatul bietului planton

rămas să te salute din cetate.

.

De pe crenel deodată te zăresc,

când norii se destramă dintr-odată,

iar chipul tău, c-un zâmbet nefiresc,

sub curcubeul frânt mi se arată.

O, vis nebun! – este un simplu nor

rămas pe cer la margini de furtună,

purtând năluca ștearsă-a unui dor

pierdut cândva în oaza de sub dună.

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, stimată doamnă Liliana Popa, pentru gândul ales lăsat aici!

[Mihaela Popa]

ca de obicei, frumos!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei, Mihai Katin, pentru reproducerea ultimelor versuri din poezie și pentru mesajul lăsat aici! Onorat!

[Mihai Katin]

O, vis nebun! – este un simplu nor

rămas pe cer la margini de furtună,

purtând năluca ștearsă-a unui dor

pierdut cândva în oaza de sub dună.

un final de un romantism exemplar si uneori este mare nevoie de asa ceva!

cu pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Nu contează stilul în care scrii, chiar nu contează atâta vreme cât există poezie. Am citit poezii în vers alb sau liber de o frumusețe uimitoare, aveau toate ingredientele: emoție, mesaj, metaforă, mister, dar am citit și proze aranjate pe verticală, numite poezie, precum și cuvinte amestecate fără nicio logică, ascunse în spatele unui avangardism prost înțeles. De asemenea, am citit multe texte în rimă care nu erau decât simple versificări și nu aveau în ele niciun dram de poezie. Deci SĂ FIE POEZIE!

Poezia de mai sus este plăcută, curge frumos și este corectă din punctul de vedere al regulilor prozodice.

[Nuta Craciun]

Tot respectul meu pentru măreția stilului clasic de bună calitate! E un mare merit pentru cei care îl practică, e mai mult, un semn de omagiu așa cum spuneți, adus înaintașilor.

Vreau să adaug însă că fiecare stil literar are meritul lui, a scrie poezie de calitate in vers liber, e la fel un merit, căci cel care iubește poezia trebuie să accepte, să aprecieze și să iubească fiecare stil de scriere. 

Și eu vă mulțumesc pentru dialog!! 

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Nuna Crăciun, nu ne putem îndepărta de frumusețea poeziei clasice, într-o limbă romanică în care articolul enclitic ne dă o muzicalitate mai rar întâlnită în alte limbi. Chiar dacă a scrie versuri cu rimă și ritm necesită mai multă măiestrie artistică, eu păstrez această linie trasată de marii noștri înaintași (Eminescu, Arghezi, Barbu, Bacovia...). Vă mulțumesc pentru lectura versurilor și pentru comentariul lăsat aici!

[Nuta Craciun]

Stilul clasic cucerește mereu mai ales dacă are o prozodie bună și se respectă ritmul și rima, căci asta ajunge repede la suflet. Dar melancolia are frumusețea ei dacă nu cade într-o simplă confesiune.

Oricum ar fi, vă admir dexteritatea scrierii care denotă pricepere. 

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri și gânduri alese, Stimată doamnă Ada Nemescu, pentru popasul făcut în lumea versurilor din această poezie despre ați scris atât de frumos! Onorat!

[Ada Nemescu]

Maestrul gândurilor rostite curat, corect, cuceritor!

aDa