Exilul

[Corneliu Neagu]

Cum anii trecură – poveri nechemate

pe chipul-mi rămas într-o vară târzie! –

și-atâtea speranţe … în urmă lăsate,

fac astăzi, în juru-mi, o horă hazlie!...

 

Deodată aud un cântec de seară,

uitat mai de mult într-un han prăfuit,

și zeci de dorinţe se puseră iară

să muşte cu sete… din fructul oprit!...

 

Exilu-mi deschide departe o poartă,

în noapte-și aruncă capcanele-ncet,

iar cugetul gustă edenică soartă,

nu falsă magie… ascunsă discret.

 

Departe şi singur – ce tristă povară! –

în suflet revine, o simt tot mai mult,

când dorul pribeag spre patrie zboară

și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.

 

O, cum te-am vândut tinereţe credulă,

pe muzica scrisă-ntr-un fals triolet,

din care năprasnica vremii pendulă

cu ultima notă mai bate încet, încet, încet… 

 

 

 

 

[Corneliu Neagu]

Stimate doamne Chris și Liliana Popa, vă mulțumesc pentru lectura acestei poezii și pentru gândurile lăsate aici! Onorat!

[Chris]

cum ne exileaza timpul, frumos

ultima strofa, foarte frumoasa, lasa asa o stare de amaraciune... 

[Mihaela Popa]

am rezonat cu ultima strofă

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri și gânduri alese din partea mea, domnule Mihai Katin!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, domnule Alexandru Bolache!

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Grădinaru, vă mulțumesc foarte mult pentru timpul pe care l-ați acordat acestei poezii, pentru sfaturile utile pe care mi le-ați dat în legătură cu redactarea și nu în ultimul rând pentru remarca privind ultima strofă pe care și eu o consider cea mai reușită dintre toate. Voi ține cont de tot ceea ce mi-ați scris aici. Gândururi alese, cu respect, din partea mea!

[bolache alexandru]

Am citit cu drag.

[Vasilisia Lazăr]

Nu cred că trebuia pus de trei ori „încet” la ultimul vers. Am înțeles ideea, dar e compromis ritmul. 

De asemenea, și asta am mai spus, după punctele de suspensie nu se pune niciun semn: nici semnul exclamării sau întrebării (astea două se pot pune înaintea lor), nici virgulă, nimic. ele însele marchează pauza, nu mai e nevoie de virgulă, iar virgula nu se pune niciodată, nici înaintea lor, nici după.

Corect este:

și-atâtea speranţe …, în urmă lăsate, / și-atâtea speranţe… în urmă lăsate,

să muşte cu sete…, din fructul oprit!... / să muşte cu sete… din fructul oprit!...

nu falsă magie…, ascunsă discret. / nu falsă magie… ascunsă discret.

Superbă ultima strofă! 

[Mihai Katin]

O, cum te-am vândut tinereţe credulă...da ,este un mare regret  ar trecerii printr-un timp

ce ne-a invatat  atât de frumos sa spunem:

când dorul pribeag spre patrie zboară

și glasul tău, mamă, în suflet l-ascult.

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Ada Nemescu, mulțumiri și gânduri alese din partea mea, pentru timpul petrecut în lumea versurilor din această poezie, pentru frumoasele dumneavoastră aprecieri pe care le-ați lăsat aici! Onorat!