Macul din lan

[Stanescu Valentin]

 

                                              Cu paşi de maci,

                                                Însângerată, Clipa

                                                În răsărit căzu...

                                                Cu deget tremurâd

                                               Atinse-n aur struna

                                               Şi soare se făcu…

 

                                                      Mihaela Bălăceanu

 

Macul arzând în lan de grâu e o floare solitară,

care nu se dă bătută, an de an în lan apare,

iar culoarea lui trezeşte ochiul nostru-n clipa rară

când ajungem să-l privim din a vieţii alergare...

 

Macul roş în părul negru sângele fierbe în vine.

Macul roş pe chip de fată-i puritate în lumină.

Sufletul în om tresare radiind alte destine...

Floarea mândră-ncet se stinge de e ruptă din tulpină.

 

Ochiul roşu ne priveşte, prinsă-n dor floarea Iubirii,

lujer fin dansează-n aer, cânt sublim încet compune.

Pictori i-au ’nălţat omagii, dedând frâu liber privirii...

 

El ne-ndeamnă la ieşire din continuul tumult.

Primeşte-n Inimă-n tăcere blânda-i vorbă ce ne spune:

să asculţi Macul din mine, Macul din tine să ascult!

 

[Maria Mitea]

Valentin, ai scris cu pas de maci ”Somnul Alb” 

Eu primăvara asta am avut parte de Maci Albi :)

Cu drag și bucuria lecturii! 

Somn Alb, Somn Alb, 

Și macii roșii au fost îngeri, 

Și macii roșii au fost îngeri,

Și macii roșii au fost îngeri, 

Îngerii plâng,

Numai Îngerii plâng papaveraceele, 

Somn Alb, Somn Alb, 

Ascultă suspinul izvorului cum curge peste veșnicie 

[Tudor Cicu]

Am scris un comentariu, dar vrând a corecta un cuvânt, mi-a dispărut totul. Spuneam acolo, în mare  (dacă rețin), că unei apariții așa de insolite în lanul de grâu (și cred că-mi amintește de grâul lui Zaharia Stancu, din poeziile lui sprințare și muzicale), pesemne așa mi-aș fi dorit acet „cântec” imnic... dar datorită versurilor lungi nu mai sună a cântec. Însă, cum e primul poem dedicat macilor, recunosc că n-au fost uitați și se mai scrie încă despre ei. 

[Grig Salvan]

Vine vremea macilor de început de vară, eu îi aștept în fiecare an ca pe o mare sărbătoare, macul are frumusețea și delicatețea unui voal însângerat de dragoste, în maci arde focul vieții și al verii parcă mai tare decât în orice floare. Un minunat poem-omagiu dedicat delicatelor flori.