Geneză

[Duort Anicu]

Motto.

Spirala vieții(ADN_ul) e nepieritoare,

parțial ai fost și vei mai fi, indiferent de-ncrucișare.

Ești în valul care curge, chiar dacă - trupu-ți dispare.

Se coace grâu-n Univers și spice stau grămadă,

combina timpului așează grăunțe în cămară.

Căluși cerești trudesc la lucrul de-mblătire

și-aruncă boabe aurii în boltă spre rodire.

 

Furtuni năluce, nebănuite legi le așează lângă stele,

să aibă drumul lor, belșug și scut de vremuri grele.

O orbitare, făr'de prag la timp, începe și adună

plămada vieții din nimicuri, spuză, apă și căldură.

 

Bobițe mișcătoare apar în staticul decor,

cu schimbul energetic liant locomotor.

Descătușat, fermentul viului se-arată în pustie,

iar moartea-i limitează timpul, se pune chezășie.

 

Miliarde de ani și specii trec a evoluției cărare,

un mecanism complex conservă ce e tare,

într-un filon de reguli și trăsături de-asemănare,

dispuse în spirala vieții, șansa lor la reîncarnare.

 

Autoperfecțiunea e neobositul motor,

ea șlefuiește întruna și pierde-n abator

rebutul devenirii, învinsul, fosilă de muzeu,

lăsând premiul gândirii  - stadiului de apogeu.

 

Așa, s-a născut Universul.

Un bob din cele mici a căzut aici, a fost numit Pământ.

Pământ cu neamurile de sub pământ

și cele de pe pământ, care caută acum, alt bob de grâu.

[Vasilisia Lazăr]

Căluși cerești trudesc la lucrul de-mblătire

Aici nu e vorba de joc, ci de călușari.

[Vasilisia Lazăr]

Da, mulțumim! Informații prețioase. Doar că aceia sunt călușari. Călușul e ceva care se pune în gură, iar pluralul e „călușuri”. Poate n-am înțeles eu, o să mă edific mai bine. Mulțumim pentru receptivitate! :)

[Duort Anicu]

   La desprinderea grâului din spice se folosea cândva îmblăciul. Evoluția ne-a adus batoza. Aici, dispozitive late de câteva zeci de centimetrii se mișcau orizontal și vertical, preluau rolul îmblăciului. Erau asincroni în mișcare și zbaterea lor semăna izbitor de mult cu mișcarea din jocul oltenesc de Căluș. Mai mult în unele zone bastonul terminat în bot de căluț, încălecat, în formație, redă aproape fidel mișcarea ansamblului te treierat. Sărbătoarea pâinii o regăsim în jocul călușilor.

Vă mulțumesc tuturor! Inspirație și liră de aur!

[Mihai Katin]

Proza lirica din postarile anterioare a fost chiar interesanta, aici, din pacate, rimele nu adauga acea  muzicalitate asteptata.

Chiar nu va inteleg de ce preferati acest monolog, pentru ca, de fapt, monologul este o alegere a absurdului, chiar in interiorul nostru noi dialogam, nu monologam...

...ESTE ATAT DE GREU UN MULTUMESC?

cum considerati

[Vasilisia Lazăr]

Nu, titlurile scrise numai cu majuscule denotă prost-gust și infatuare. De altfel, e specificat și în Regulamentul site-ului că nu acceptăm scrierea lor în acest mod.

Cu privire la textul de mai sus, primele două strofe îmi plac, au lirism, însă ritmul și mai ales rima suferă. Începând cu strofa a treia, s-a sfârșit definitiv cu poezia. Nu înțeleg de ce unele versuri sunt scrise cursiv, cum iarăși nu înțeleg ce sunt aceia „căluși”. E un cuvânt care nu există în Dex. 

Cu privire la faptul că nu răspundeți comentariilor și că păstrați asupra identității dumneavoastră un mister neînțeles.

Sub titlul site-ului nostru scrie așa: „Oglinda în care doar cei puternici au curajul să se privească”. Dumneavoastră nu sunteți unul dintre aceia, nu vă asumați nimic, nici măcar numele pe care l-ați anagramat. Faceți cum doriți, dar nu e frumos. Aici, niște oameni, din dragoste de literatură, își rup din timpul lor ca să vă citească și să vă dea niște sfaturi. Fără nicio recompensă de vreun fel. Doar pentru ca dumneavoastră să vă îmbunătățiți scrisul. Atât. Ar merita, cred, măcar un simplu mulțumesc. Zic.

[Nuta Craciun]

Da, Ada, și eu am observat că nu întotdeauna există un dialog între cei care scriu și cei care comentează, așa cum cred că ar fi corect. Nu doar să mulțumești pentru comentariu, dar să și încerci să înțelegi sau chiar să ridici obiecții, să pui întrebări dacă consideri necesar ... mă refer la acel dialog constructiv care îl poate ajuta pe cel care scrie, să înțeleagă cum ajung cuvintelele la cel care citește. Nu de-asta postăm? Ca să înțelegem cun ne sunt receptate cuvintele? Să înțeleg că scopul unora este doar să posteze fără să țină cont de nimic? Atunci la ce bun să ne străduim să comentăm? 

[Ada Nemescu]

Îmi place, chiar dacă...

(titlul este ostentativ scris cu majuscule

strofele sunt asimetrice)

Simboluri puternice (ex. bob de grâu) și trimiteri multiple, încât textul atrăgător are o structură de labirint.

Rimele sunt surprinzătoare, la final simți nevoia să recitești, în speranța că vei descâlci atâta informație!

Ceea ce n-am înțeles este acest mister desăvârșit, nu s-a răspuns la nici o întrebare la venire pe Insemne - Informații pentru profil. 

aDa

[Nuta Craciun]

Cade mult în prozaic, e când cu rimă când fără rimă, de lirism nici poveste. 

Să-mi fie cu iertare dar par improvizatii senzaționaliste, oricum au puțin în comun cu poezia, părerea mea. Sau depinde cum înțelegem și ce așteptăm de la poezie, oricum e prea multă  teorie aici în detrimentul poeziei.

Se poate cizela, desigur, dar asta înseamnă să încercăm să ne debarasăm de slogane, să încercăm să scriem cu inima nu doar cu mintea. Cu gânduri bune!