Picuri și suspine

[Ada Nemescu]

motto: O clipă poate fi un timp şi un suspin poate fi o rugăciune.

(Părintele Arsenie Papacioc)

Peste tot ce-am strâns, plouă cu suspine

fredonând refrene peste rime mici

Statornice vârste dar fragede frici

curg în râuri albe peste gri ruine

 

Șoaptele topi-vor tainele... pe rând

ca fiice de matrioșka-mbrățișate

Cu iz de vară arsă-n privirile curate

și zâmbete ivite doar într-un  singur gând

 

Peste firi și peste mii de întâmplări

cu așteptări mărunte pe frunzișuri seci

Ne-nțelese doruri din trecuturi reci

aștern visuri arse pe rug de uitări...

 

Poveștile de-acum s-or aduna-n buchete

parfumul lor de taină stârni-vor amintiri

Amare ca neșansa celor ce n-au fost miri,

dar poartă vini ascunse în zâmbete cochete.

 

N-am teamă de-ntuneric, prea-i fățiș,

Și-s prea dulci boabele de rouă

Noi le gustăm pe rând, păstrând picuri și vouă

Dacă urmați cărarea, nu umbra din hățiș.

[Ada Nemescu]

Domnule Corneliu, vă mulțumesc.

aDa

[Corneliu Neagu]

Refrenele peste rime mi-au oferit o lectură plăcută, vă mulțumesc!

[Ada Nemescu]

 Chris, mulțumiri.

Adevărat, las să se transmită, uneori stâlcind măsura...

aDa

[Chris]

frumos! se simte o anume apasare...

[Ada Nemescu]

 Grig , mulțumiri pentru popas!

Bun ajutorul tău, mulțumesc... voi folosi varianta ta, mult mai poetică, generoasă..

o zi frumoasă, aDa

[Ada Nemescu]

Ramona, cu bucurie te-am așteptat!

mulțumiri pentru cuvintele frumoase, proaspete, ca roua din poveste...

aDa

[Grig Salvan]

Mereu surprinzătoare asocieri de imagini și cuvinte, mereu ceva inedit pentru cititorul versurilor tale, plus doza de vitalitate și optimism.

Am remarcat și eu la o primă lectură zilele trecute diferența de prozodie dintre primele și ultimele strofe, acum văd că totul curge în aceeași matcă de la început până la sfârșit. :) 

Tot de ritm fiind vorba, versul „Șoaptele-ar topi tainele... pe rând” mie personal mai bine cadențat mi-ar suna sub forma „Șoaptele topi-vor tainele... pe rând”, dar e opțiunea autorului până la urmă... 

O zi frumoasă!

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos!

Îmi place mult, ”Și-s prea dulci boabele de rouă

Noi le gustăm pe rând, păstrând picuri și vouă”

Metaforele îmbracă poezia într-o formă rafinată, elegantă și melancolică.

[Ada Nemescu]

Ana, iertare pentru răspunsul întârziat.

Apreciez popasul și ajutorul tău, chiar voi reveni, voi repara cele două strofe.

Mulțumiri, aDa

[Ada Nemescu]

Ah, dragă Nuța! Ai puteri magice, nu doar abilități psihologice!

Așa frumos mă îndemni la retuș, și tot frumos mă lauzi...

mulțumiri, voi reveni pe text, aDa