pe tine doar te-am cunoscut

și singură mi-ai dat lumină

rai câștigat și rai pierdut

grădina domnului, grădină!

și para focului fecioară

în tine doar o am văzut

pe sub caișii care-nfloară

Femeia o am cunoscut!

în heleșteu cu pești de aur

m-ai învelit și m-ai scăldat

cu sânge gros de negru taur

m-ai întărit și îmbătat!

din poame care-au putrezit

îmi pregătești ultima cină

de adormire sunt gătit

grădina…

iubito, iată, noaptea-i pe sfârșite

și zorile în păru-ți se desfac…

mai dorm în inimi doruri ostenite

ca ape tulburi ce-n străfunduri zac

ne strângem amintirile în palme

ca lacrimi calde dintr-un plâns curat

ne dăruim săruturile calme

pe locul sacru care ne-a fost pat

ne pregătim de-o nuntă ne-mplinită

chiar de-i târziu și clipele ne-au nins

în noi mai arde-o dragoste mocnită

chiar dacă-n ochi luminile s-au stins

s-au…

cum pot să-mi dovedesc c-ai existat?

cum să zâmbesc când știu că n-am visat?

strivit de certitudini și păreri

mă zbat ca-n somn... dar nu ești nicăieri!

lacrimi fierbinți mi se preling agale

pe-obrajii palizi, trași și osteniți

cât de amare sunt urmele tale!

și cât de grei sunt pașii tăinuiți!

trec zile lungi ca robii de povară

și nopțile sub stele se opresc...

mi-s ochii plini de chipul dintr-o vară

nu pot s-adorm... nu pot…

apărăm un tranșeu zi și noapte

de cine, nici noi nu știm prea bine

că nici un dușman nu se-arată la față

în fiecare dimineață, comandantul ne spune:

”inamicul poate veni din est sau din vest,

din nord sau din sud, să fiți mereu pregătiți!”

noi nu știm prea bine ce-nseamnă să fim pregătiți

ținem aproape carabinele cu care au luptat

părinții, bunicii și străbunicii noștri

vechi și scrijelite, dar pe care le lustruim zilnic

în lipsă de altă…