Miezul iubirii

[Duort Anicu]

În alba-neagra publicării, drapelul negrului pierdu. Sper - să nu provoce ură povestea sentimentului pur.

Mi-a spus o clipă că-n zori de zi, iubirea doarme dezvelită și-adulmecă plăcerea caldei mântuiri.

În jurul ei plutește fericirea. A izvorât din corpul său avid de infinitul împlinirii și-a-nghețat în zîmbetu-i naiv.

Un gând frivol destinde trupul, plutind lasciv în nori de vis. Întinde mâna ca să prindă un mesager ajuns la paradis.

Doar ca un voal adie rațiunea ascunsă-n mângâieri de feeric preambul și a șoptit că se desprinde de-nlănțuirea actului festin.

Pirdută-n dezmierdări ca o spirală, plăcerea înoată oscilând în armonii, se-ncinge-n ritmul depănării poveștilor scăldate-n jucării.

Sar jerbe de scântei pe pleoapa coborâtă, când apogeul se dizolvă și prelungește-n postambul, beția minții prăbușite în boarea unui somn profund.

[Mihaela Popa]

un picuț complicat, eu am citit cu vocea lui Florian Pittiș, într-un stil cald teatral, ba chiar schimbând tonalitatea între prima strofă și a doua, între a a treia strofă și a patra etc. mi-a plăcut efectul creat.

[Vasilisia Lazăr]

Și eu împărtășesc ideea Nuței. Am mai spus-o și la un alt text. Nu simt fiorul liric. Uneori e un amestec ilogic de cuvinte. Poate nu înțeleg eu. Sau poate că nu e tocmai genul meu de lectură, deși am încercat să fiu întotdeauna realistă și să recunosc valoarea unei scrieri, acolo unde ea există, chiar dacă nu e pe gustul meu. Am impresia că primul vers se dorește a fi un răspuns la comentariile primite. A mai fost așa și la o altă postare. Eu aș prefera să răspundeți în comentarii, așa cum e normal și să lăsați poemele limpezi, fără alte adăugări care nu au legătură cu ele. Încă mai trebuie să mă conving citind și alte texte care vă aparțin. Nu am o părere formată îndeajuns.

[Nuta Craciun]

Sincer , pe mine nu mă prinde jocul de idei. O spun fără să îmi doresc să supăr pe nimeni, e doar părerea mea. E un desiș de idei care nu mă conduce  spre un decor liric pe care eu să îl pot simți și așa să pot împărtăși ideea autorului. Cred că ar putea fi puțin mai aerisit, cuvintele par căutate cu scopul de a șoca. Cel puțin așa ajunge la mine. Nu îmi dau seama dacă primul vers face parte din text sau nu. 

[Mihai Katin]

este o  proza lirica   a unei  stari  relativ onirice pentru  ca  realitatea ne sopteste altceva:

Pirdută-n dezmierdări ca o spirală, plăcerea înoată oscilând în armonii, se-ncinge-n ritmul depănării poveștilor scăldate-n jucării....de aici  o  criptare  inocenta a emotiei  lirice!

cu pretuire!