Noapte toridă de vară

[Corneliu Neagu]

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,

nici-o adiere, nici un zgomot afară –

pereții curbați, adunați în oglindă,

voiau în ghiocul lor să mă prindă,

iar umbrele nopții, plutind prin odaie,

rupeau din oglindă bucăți să mă taie.

Din larg auzeam o sirenă cum plânge,

iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,

rămasă citită cândva jumătate,

ploua peste mine cu oaze turbate,

dar razele lunii, prin ușa crăpată,

la margini de vis mă duceau dintr-odată.

 

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,

prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,

lăsând doar mistere jucând, nevăzute,

prin doruri ascunse sub brâu de redute,

dar tu apăreai din neant, dintr-odată,

pe-o umbră de karma, plutind ca o pată.

Venea din văzduh o dorință nebună –

să-alerg după tine pe raze de lună,

dar zorii, venind prea curând la fereastră,

plecai, mai departe, cadână măiastră,

iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,

șoptea că n-o să mai vii niciodată.

.

Din volumul de versuri CUNOAȘTEREA DE SINE, Ed. ePublishers, București, 2017

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, pentru popasul făcut în mirifica istorie din versurile acestei poezii, pentru sublinierile făcute în comentariu, dimpreună cu frumoasele dumneavoastră aprecieri! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimată doamnă Vasilisia Grădinaru, pentru cuvintele de apreciere scrise aici. Sunt onorat că îmi citiți creațiile lirice pe care le postez în Însemne Culturale!

[Vasilisia Lazăr]

Ca un vis frumos care dispare odată cu ivirea zorilor și rămâi doar cu regretul că a fost un vis.

Minunat! Vă citesc cu nostalgie și drag!

[Mihai Katin]

Din larg auzeam o sirenă cum plânge,

iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,

rămasă citită cândva jumătate,

ploua peste mine cu oaze turbate,...atat  de  profunda amintirea  unui trecut   lasat  pe o  carte deschisa  la momentul  sonor  al  unei  sirene  ce ne da reveria oazei  turbate in care se spun mirifice  istorii care nu  se sfarsesc cu  a fost  odata ci  atat de sfasietor:

iar dorul, rămas lângă ușa crăpată,

șoptea că n-o să mai vii niciodată.

cu  pretuire!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gânduri prietenești, dragă prietenă și colegă de condei Floare! Sunt onorat că rezonezi atât de frumos cu lirismul meu, pe care eu îl consider limpede și sincer!

[Corneliu Neagu]

Încântat de popasul dumneavoastră în lumea versurilor mele, stimată doamnă Elisabeta Drăghici! Vă mulțumesc că ați remarcat, în mod deosebit, prima strofă, sperând că va plăcut și poezia în întregul său! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese și gânduri prietenești, dragă prietenă Floare, pentru popas, citirea poeziei, aprecieri și felicitări! Onorat!

[Elisabeta Drăghici]

Îmi place în mod deosebit cadrul nocturn descris de autor:

„Noaptea aceea - noapte toridă de vară,

nici-o adiere, nici un zgomot afară –

pereții curbați, adunați în oglindă,

voiau în ghiocul lor să mă prindă,

iar umbrele nopții, plutind prin odaie,

rupeau din oglindă bucăți să mă taie.”

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc stimată doamnă Ana Cîmpeanu! Mă bucur că v-a plăcut poezia mea, mă bucură comentariul pe care l-ați lăsat aici, onorat!