E arșiță grea pe pământ

[gabriel cristea]

Dumbrăvi ca de ceară topite-s aproape;

Alunecă Istru pe lunga-i cărare;

Scheletice arce răsar de sub ape;

O pasăre-și curge sublima lentoare.. 

E țărmu-nțesat de-albastre albine

Și parcă plutește în aer un zmeu;

Copaci răsuciți se zbat pe coline, 

În vântu-nsetării, mereu și mereu…

Furnicile,-n șir, cărări risipesc;

Nici pas foșnitor nu vezi apărând;

Câmpia-i altar din focul ceresc

Și sfintele flori pălesc rând pe rând. 

La pândă-s fântânile toate 

- Feline ce vor să se-adape -, 

Cerându-și obolul. Și poate

Primi-vor morganele ape. 

E arșiță grea pe pământ;

Și lanuri de sori nălucesc;

Limbaje pierdute–n descânt

Ca spice-n vertebre ne cresc… 

[gabriel cristea]

Mulțumesc tuturor pentru  preafrumoasele cuvinte și vă îmbrățișez frățește! 

[bolache alexandru]

Poezia ta e un tablou în care metaforele curg lin și firesc...

[Grig Salvan]

Mereu descopăr și gust cu plăcere fabulosul „bine temperat” din versurile tale. Mereu ceva de amploare cosmică, de înfruntare a forțelor telurice cu imagini terifiante. Când citesc versul „și parcă plutește în aer un zmeu”, care vrea să sugereze apăsarea uriașă a caniculei peste lume, mă înfior ca atunci cînd în filmul Independence Day o navă extraterestră colosală de dimensiuni apocaliptice acoperea amenințătoare cerul planetei noastre. Și multe alte imagini percutante pe care nu le mai detaliez...

[Mihai Katin]

poemul  acesta este o  rapsodie a verii  ,este o  mitologie  a lumii si  caldurii  , a unei  supreme metafore  ce se ridica deasupra noastra soptind:

La pândă-s fântânile toate 

- Feline ce vor să se-adape -, 

Cerându-și obolul. Și poate

Primi-vor morganele ape. 

cu  multa pretuire!

[Vasilisia Lazăr]

Ce imagini splendide! Ce imagini! Pământul întreg este lovit de razele ascuțite ale unui soare nemilos, un balaur care scuipă flăcări pe nări și care a devenit, dintr-un prieten al naturii, un veritabil dușman al acesteia. 

Remarc în mod deosebit:

O pasăre-și curge sublima lentoare

Câmpia-i altar din focul ceresc

Primi-vor morganele ape.

lanuri de sori nălucesc

și multe altele încă.

Întreaga poezie e sublimă și exprimă atât de bine și de poetic această arșiță grea care a cuprins pământul, o metaforă de altfel, pentru că ce altceva poate fi sau cu ce ar putea fi asemănat tot ce se întâmplă azi pe Terra noastră, decât cu o arșiță ucigătoare... Iar speranța vindecării/răcoririi rămâne un miraj, o Fata Morgana...

Te felicit din tot sufletul, Gabriel!

[Ada Nemescu]

Dramatism elegant exprimat în repetiții.

Cu bucuria reîntâlnirii în scris într-un spațiu drag,

aDa