Confesiuni

[Monica Pester]

Într-un mirific colț de lume,

Unde și Eu-l mi-e străin,

Unde-ametistul n-are nume

Dar strălucește-așa, blajin

În locu-n care, nepăsarea,

A dispărut, e fără sens,

Lăsând doar urme pe cărarea 

Pe care o băteam intens,

Acolo-n marginea pierdută

A unei stele de cleștar

Rămân mereu înmărmurită

Ca-ntr-o minune de altar.

Acolo îmi cunosc puterea 

Cu care vin,  sau , poate, plec,

Acolo-mi sorb încet, durerea 

Din cupe mici, ca pe-un vin sec.

E o poveste despre mine,

Un suflet amplu, călător,

Ce veșnic e în misiune ,

Nu pot căldura să-i măsor.

Ce poartă-n poartă se petrece

Ținând secretul său în palmă,

Cu inima-nghețată, rece,

Dar cu privirea tot mai calmă.

[bolache alexandru]

O mărturisire în vers clasic perfectă din punct de vedere al prozodiei. avem elemente în care natura întâlnește sufletul, o poveste mirifică a călătoriei.

[Monica Pester]

Floare , stilul tău total direct în poezie pare a fi în contradicție cu sufletul tău bun . Îți mulțumesc mult pentru fațetele pe care ni le arăți .

[Monica Pester]

Ada, e o mare bucurie sa-ti citesc commenturile atât de sensibile de fiecare data . Mulțumesc tare mult  !

[Ada Nemescu]

Și dacă eul n-are nume...

pot fi chiar eu, sau poate ea,

oricine-n lume ar putea

în vorbe grave sau în glume...

să-și povestească-n rime calde

lucirea inimii-n smaralde... 

Mi-a plăcut confesiunea. Este ca o haină simplă și elegantă care vine bine oricui...

frumos, aDa

[Monica Pester]

Și eu mulțumesc mult , Nuța !  Cu sufletul !

[Nuta Craciun]

Am mai citit poezia asta? Simt o bună curgere, o poveste care se pliază pe sufletul meu.  

Atunci când melodia poeziei coincide cu melodia sufletului celui care citeste,  atunci se întâlnește acea pace în care cuvintele citite se văd atât de frumoase. 

Mulțumim de poveste! 

[Vasilisia Lazăr]

Și noi învățăm atunci când comentăm, Monica. În primul rând citim texte noi, apoi ne documentăm de multe ori când elaborăm un comentariu și ne punem creierul la treabă. :)) Eu, cel puțin. Nici nu-și dau seama unii membri cât de mult i-ar ajuta dacă ar comenta. Așa că și noi mulțumim că avem ce să citim și ce să comentăm, chiar dacă nu e chiar simplu...

[Monica Pester]

Vasilisia, nu pot decât să-ți mulțumesc ! Prețuirea mea vreau s-o împart tuturor. Anei, dlui Katin, Mihaelei, Adei , Chris, si tuturor, din commenturile cărora învăț mereu ! 

[Monica Pester]

E drept, sunt , în parte, dezamăgită de mine. Dar vorbele dvoastră blânde îmi fac extrem de bine ! Va mulțumesc și , la fel vă prețuiesc !

[Vasilisia Lazăr]

E chiar o poezie bună, Monica. Bineînțeles renunțând la ultima strofă. Titlul e perfect ales, se suprapune perfect peste conținut. Sunt confesiuni, mai multe confesiuni. Am simțit căldura sufletului tău. Și da, „eul” trebuie scris legat și nu neapărat cu inițială majusculă.

Nu ai motiv să te descurajezi.