Între două bătăi ale inimii

Cusute sub pieptul dezgolit,

Ce bat ca un orologiu divin,

Cu un pendul de aur

Agățat de porțile cerului,

Între două clipiri ale genelor

Care mușcă cu poftă

Întunericul și lumina,

Fiice gemene ale sufletului,

Între prima gură de aer

Și ultima lacrimă resemnată,

Mai este timp pentru iertare,

În cuibul păsărilor rănite,

Care eliberate de povara

Aripilor arse de…

Pădurile roșii înverzesc în Cernobîl,

iar ochii unui oarecare pompier Pravnik 

din căprui și-au schimbat culoarea-n albastru

(așa spun ăștea la știri)

  încă nu am murit să mă nasc la fața locului,…

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc…

Fiecăruia ni s-a dat câte o stradă,

Câte o fanfară

 Să nu ne doară

 Când ne pleacă îngerii

Şi rămânem fără aripile de iarnă,

Păşind pe gheaţa cuvintelor întrebătoare

Ce nume are strada pe care

Uneori ni se ascunde somnul,

Ni se ninge singurătatea

Şi ne potopeşte cu plâns cântecul acela

În care iubirea

Ca un clopoţel caută pe la ferestre

Ştiind că nici un labirint nu mai este…

Marea agitată lângă stâncă

strânge amintirile sub mal,

numai dorul rătăcește încă

agățat de creasta unui val.

A plecat vaporul neuitării

fără nici-un pasager la bord,

au rămas pe umbra…

țepii trecutului

nasc fluturi

ca niște gogoși

încărcate de ură

durerile se contopesc

într-un sărut

acoperit de cenușă

ne scufundăm

în oceanul orgoliilor

dimineața

orașul pare trist

ici colo

doi trei trecători

își fac rugăciunea

în gând

în fapte mai puțin

ispitele bogăției

sunt drogurile

îmbrăcate în dungi

cadavrele înfloresc

în sufletele celor…

                                                                                                                    A curs în calea mea Tăcere,

                                                                                                                    Cum în amurg tăcute cad

                                                                                                                    Frunzele…

Ce-ar vrea, doamnelor, bărbatul?

Un lucru e evident:

Zilnic să scârţâie patul

Câtă vreme e potent.





Iar de e sau nu zi mare,

Are o singură vrere:

Să tot închine pahare

Cu amicii la o bere.





Ar dori şi în Dubai,

Ba chiar şi ajunge-n vis

Şi se crede-a fi în rai,

Da-n zori s-a dus paradis.





Cum se trezeşte mahmur

De atâta băutură,

Zilnic se trage pe cur

Şi o dă pe acritură.…

cinci cocoși

au violat

o găină

până

la moarte

celelalte

găini

n-au

cârâit

nimic…

Prins între brațele calde

Ale unui trecut ce mă iartă,

În care fiecare atom

Mirosind a flori de Nu-mă-uita

Îmi sărută orgoliul rănit,

Și între coapsele anxioase

Ale unui viitor născut

Prematur, sub îndumarea

Neuronilor mei zbuciumați,

Mă agăț de un colț de cer,

Hoinărind prin constelații

Ascunse de ochii curioși

Ai altor călători în timp,

Și  caut lumina creatoare

A unui prezent…

Gândesc un trecut ce nu mai există,

Și punțile vechi încerc să le rup,

Neliniștea cade dar teama rezistă,

Și nu pot zidirea în veci să o surp.

E noaptea o strajă, a celui ce știe

Iubirea în zeci de bucăți să împartă,

Să vadă cum sufletul vrea să învie

Și joacă norocul pe o singură soartă.

Eu nu chem sentințe, îmi alung umbra

Mă adap din sfântul potir de demult,

Pe rugul de flăcări…

mereu mi s-au împlinit presimțirile.

vă vorbește un om născut acum o sută de ani

care spera mereu iubirea să-i facă o rană urâtă

pentru a se întoarce

acasă

nu-mi doream nimic altceva

decât să fiu un copil greu de mințit



deci m-am umflat de plâns



nici măcar nu puteam să spun cuiva că mi-e frică.

sufeream cumplit după apă,

iar apa spumega în scoarța copacilor desfigurați de durerea

pe care doar o secetă lungă sau focul ți le poate…

Un glas pornește din lăuntrul meu,

ecoul se întoarce peste gânduri

din spectrul frânt al unui curcubeu

rămas din vară priponit în prunduri.

Izvorul nu mai curge pe sub prund

dar curcubeul din pripon ascultă…

Sufletu-mi e în floare în fiecare primăvară,

Emoții mă înalță sus, până la cer,

Ating în zboru-mi a norilor tiară

Și mă preling în picăturile ce pier!

Hălăduim de trei decenii și ceva

prin strâmtele tranșee ale urii,

și-n depărtări se-aud, ca un pendul,

bătăi de tobe obosite.

Am obosit cumplit de-atâtea lungi războaie,

ne cresc…

Ce-a fost a fost şi n-are rost să judeci ce a fost anost,

nu te lăsa în gând acut, treci de trecut şi fă-ţi un scut

din veselie adăpost, din gluma bună fă-ţi un rost,

trăieşte clipa-n mod plăcut, aleargă, râzi ca renăscut.

Dincolo de gând şi fapte bucură-te-n zi şi-n noapte,…

Când gongul serilor seduse

Adună fricile din baruri,

Un păstrător de idealuri

Le bea ca pe sirop de tuse.

Un pieton pe străzi…

În fiecare primăvară ghioceii
Împrumuta albul pur al zăpezii,
În fiecare primăvară
Brândușile și viorelele împrumută
Albastru din seninul cerului,
Toporașii, zambilele și firavele frezii
Au împrumutat culorile sentimetelor mele
Începând cu primul buchet
Pe care ți l-am dăruiit
Cu bucuria celui care a știut culege
Sufletul florii, care pentru el
Nu se ofilește niciodată...

Adună, iubito, tăciunii pe vatră

și pune cu râvnă butuci peste jar! –

auzi oare vântul în horn?- parcă latră,

mi-e teamă de viscol, sărută-mă iar!

Și spune-mi aceeași poveste uitată,

din cartea închisă demult în…

bă fraților

e groasă rău 

ce să mai

v-o spun p-a dreaptă 

e groasă rău 

văzui aseară 

pe tabloul ăla dreptunghiular 

văzui …