Simplicisima gongului

[nicolae vaduva]

Când gongul serilor seduse

Adună fricile din baruri,

Un păstrător de idealuri

Le bea ca pe sirop de tuse.

 

Un pieton pe străzi sterile,

Cu buze arse de dogoare,

Venit  doar ca să se-nfășoare

În pelerina altei zile,

 

Dezamăgit și indolent,

Un fel de neică pierde-vară,

Adună  seară după seară

Și le dizolvă în solvent...

 

Când sparg cu gându-n mine stele

În mii de cioburi de cărbune

Și-o mamă vitregă mă pune

Să-mi beau tristețile cu ele,

 

Mă recompun: copilul milei,

Perdant, în smoching de hîrtie,

Iar gongu-mi bate-n veselie

De nouă ori apusul zilei.

[Gabriela Raucă]

Ce mult m-a impresionat imaginea creată de poezie, deși pare o tristețe luată în joacă, ceva din veselia și tristețea unui clown cu un ochi care râde și unul care plânge. Versurile, atât de elegant ticluite, mi-au lăsat o senzație nedefinită, care persistă.

[Vasilisia Lazăr]

Pe mine, poeziile d-stră nu mă mai surprind. Doar le aștept cu nerăbdare să le respir parfumul inconfundabil. Ce e drept, vin cam rar, dar poezia adevărată nu se face la normă. Mai vreau!!!

[Ada Nemescu]

Adevărat! Recunosc și eu un stil în care jocul/joaca, fie doar în cuvinte, ne surprinde ...plăcut.

aDa

[petrut dan]

Strofa a doua mi-a plăcut în mod special din acest poem remarcabil, cu plăcerea lecturii, prețuire!

[Grig Salvan]

Deosebit de plăcut la lectură și ușor recognoscibil stilul ludic și ușor zeflemitor al poetului nicolae văduva. Am citit și de data asta, ca întotdeauna, cu multă plăcere.