mă arde patima gălbui

a pielii astea de lacheu;

sunt mai sărac și mai sâlhui

și tot mai singur pe traseu.

sunt mai bețiv, mai agarici,

mai dus cu pluta-n bărăgan

și-un milion de păsărici

îmi umblă creanga prin bostan.

degeaba fac întruna fente

și sar când sus, când lateral,

dau tot în balta lui terente,

tot în gropanul ancestral

din care-aud cum strigă hunii:

mai lasă-l dracu…

sub pașii mei artistici

care au

kilometrajul vag sau măsluit

scârțâie ca dracu pe șirlau

podeaua din castelul bântuit…

 …

luminile vin atât de întârziate

încât între ele și răsărit

nu mai sunt decât străzi cu sens invers



în mână

strâng colțul unei cărți și aștept

imnul de dimineață al cocoșilor



nu se vede nu se aude

nu arde nimic

lângă perete



încerc să-mi pun de acord ceasul

cu altceva

poate cu o alergare

cu o lacrimă

sau cu aruncatul de pietre

până se vor pune în mișcare

stelele…

mai treci pe-aici în vara asta,

vino c-un tren eficient,

să nu te-aștept până zăpada

o să mă facă monument.

din toate câte-n jur s-aprind

și mi se vâră sub chiulasă

numai răbdarea-n fel și chip

mi-a dat cu flit de…