O altă venire

[Monica Pester]

Când mă voi naște, va fi destul

să cer să-mi crească aripi.

Cerul meu îmi va fi strajă neclintită

Atunci voi veni cu trăsuri împărătești, 

drapate în alb, cu cai iuți, plini de jar

care glăsuiesc omenește,

și cu un vizitiu mut, cu joben și bici de arnică.

Voi veni în fugă, străbătând zările jelaniilor,

și depărtările tristeților, 

ca să înfăptuiesc adevărata misie

a îngerului care m-a atins cu o suflare, 

în ultima clipă a plecării, purtându-mă 

peste lumi.

Sau mă voi naște doar aripă de înger,

Nu pot ști.

Încă înainte de plecarea de pe Pământ,

am făcut un contract cu El, și,

recunoscându-mi greșelile, am cerut 

iertarea definitivă.

Am plecat fără  răspuns,

Dumnezeu mi-a luat contractul și 

m-a aruncat iarăși în vâlvătaia gliei cunoscute,

să învăț ultima lecție a vieții.

Nu mai sunt boțul de carne cu privire albastră.

Sunt femeia de ametist ce pornește 

cu inima deschisă, fără temeri, 

dar și fără plasă de siguranță. 

Eh, acum mă primești, Doamne ?

[Monica Pester]

Alex, mulțumesc pentru aprecierea lipsei temerilor 

[Monica Pester]

Lisia,mulțumesc mult pentru încurajare, cât despre literè, așa văd eu mai bine..

[Monica Pester]

Mulțumesc Ada pentru frumoasele cuvinte.

[bolache alexandru]

O viziune interesantă a unei renașteri... Mi-a plăcut lipsa de temeri! 

[Vasilisia Lazăr]

Frumos, am citit cu plăcere. Dar am făcut scrisul mai mic. Așa mare e atât de obositor și inestetic!... Nici nu pot citi, nici nu mă pot concentra pe text.

[Ada Nemescu]

Sunt de acord! Versul liber nu îngrădește, poartă aripi...

Și sunt de acord, merităm încă o șansă.

Citit cu o frumoasă surprindere, aDa

[Monica Pester]

Iertare din suflet., tuturor celor care m-au citit, comentat, apreciat

Zona de consultații cotidiene la cabinet m-a stressat enorm, în condițiile unei epidemii de gripă și a unei revoluții în legislația sănătății.

Așadar, deși mi-ați lipsit mult, nu am putut mulțumi cum se cuvine prietenilor dragi. 

Vă mulțumesc acum, cu recunoștință, dlui Stanescu, Mariei Mitea , Gabrielei Raucă și evident, Poetului- poet !

[petrut dan]

Rezonez cu poemul tău drapat cu aripi de înger, dar în legătură cu întrebarea mă abțin, cu drag!

[Gabriela Raucă]

Am citit cu plăcere! 

Fără îngrădirea impusă de rimă, versul tău își ia zborul, străbătând căi impresionante, neașteptate,

„cu inima deschisă, fără temeri, 

dar și fără plasă de siguranță.”

[Maria Mitea]

Monica ai scris un poem care-mi vine drept pe suflet! 

Și eu azi  sunt pe semn de întrebare? 

:)

Când am citit îmi venea să spun:  ” 

Când mă voi naște, oare va fi destul

să cer să-mi crească aripi. ...” 

și aici ” drapate în alb, cai iuți, plini de jar”  

”

Oare mă voi naște doar aripă de înger,

Nu pot ști. ” - :) 

le am cu ”Oare” :) al doilea ”oare” e continuitatea de la primul, dar tu vezi cum îți place ție, 

Mi-a plăcut mult! Cu drag!