*****

[petrut dan]

mereu mi s-au împlinit presimțirile.
vă vorbește un om născut acum o sută de ani
care spera mereu iubirea să-i facă o rană urâtă
pentru a se întoarce
acasă
nu-mi doream nimic altceva
decât să fiu un copil greu de mințit

deci m-am umflat de plâns

nici măcar nu puteam să spun cuiva că mi-e frică.
sufeream cumplit după apă,
iar apa spumega în scoarța copacilor desfigurați de durerea
pe care doar o secetă lungă sau focul ți le pot produce.

i-am spus unui preot catolic:
mama ține în cameră tabloul cu tata.
lumina din stradă,
lumina mașinilor ce virează îi schimbă privirea.
uneori este rea,
alteori pare a unui om resemnat cu faptul
că lumea lui e mult prea departe.

deci nu-mi vorbiți despre iad

[petrut dan]

Lisia, apreciez prezența și comentariul, inițial era ''doar o secetă lungă'' de asta nu am schimbat acordul, mulțumesc, bună dimineața cu drag!)

[petrut dan]

Maria, îți mulțumesc pentru prezență și cuvintele lăsate, drag!

[Vasilisia Lazăr]

Tristețe, resemnare și multă POEZIE. Deosebit de frumos!

pe care doar o secetă lungă sau focul ți le poate produce. / ți le pot

[Maria Mitea]

Dan începi în forță : ”mereu mi s-au împlinit presimțirile.” -  cititorii scot ochii cât cepele, cine nu e curios nu trăiește ... 

”nu-mi doream nimic altceva
decât să fiu un copil greu de mințit

deci m-am umflat de plâns” - profundă întorsătură ... 

Iar partea asta este scrisă cu dibăcie, cum rar întâlnești:

” 

i-am spus unui preot catolic:
mama ține în cameră tabloul cu tata.
lumina din stradă,
lumina mașinilor ce virează îi schimbă privirea.
uneori este rea,
alteori pare a unui om resemnat cu faptul
că lumea lui e mult prea departe.” 

Bravo! Felicitări! 

[petrut dan]

Gabriela, mi-ai scris frumos, îți mulțumesc, drag!

[petrut dan]

Nicoleta, îți mulțumesc, cu drag!

[petrut dan]

Domnule Stănescu Valentin, apreciez cuvintele lăsate și vă mulțumesc, stimă!

[petrut dan]

Ada, îți mulțumesc pentru lectură și semn, cu drag!

[Gabriela Raucă]

Să fie cele cinci stele care înlocuiesc titlul poeziei tale valoarea sentimentală pe care o au amintirile pentru tine? Să fie apa, atât de prezentă în poeziile tale un simbol al vieții, al vitalității, al trăirilor tale? Să fie frica o formă de exprimare a emoțiilor, a dorințelor rămase fără împlinire? Sunt atât de complexe și neașteptate înțelesurile versurilor tale și totuși dau loc la atâtea interpretări. Ceea ce am gândit eu nu cred că are prea multe puncte comune cu ideea inițială, dar este totuși un punct de vedere.

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Viața iadul în care trăim. O atmosferă tristă, la care participă și natura. Am citit cu interes, domnul  Petruț Dan!

Frumos ai spus Ada, ”Ca și cum ai avea brațe frumoase și n-ai cunoaște îmbrățișarea!

Nu mai știu de unde s-apuc tristețile tale. Sunt insistente ca umbrele...”