în depărtare se aud glasuri de copchii,

se bate țurca din greu, se-aleargă după minge,

gloata strigă: Gooooool!

-șini-o dat golu? – eu! - ba eu nu tu!

se intră-n dispute,

pe dealuri, la vie, tractoarele huruie,

stropesc feteasca cu albastru de rusia,

pe drum trece vecina, duce sapa pe umăr:

- buna zîua țațî cati,

- buna zîua fa victorii, mergi la prășît,

- da mai am…

Stau singur în casă

Ca-n rece mormânt

Și timpul apasă

Pe sufletu-mi frânt.

Căci flacăra vieții

În tine s-a stins

Și-n prada tristeții

Mi-e sufletul…

Motto: Noaptea este mărturisirea zilei -  Johann Wolfgang von Goethe

Noapte cu parfum de stea și cu gene de cărbune

Mă strivești și-mi place așa, nu îmi pasă ce se spune:

Vise-ascund  și-n…

Și libertatea-i ca eclipsa solară

te-aruncă-n întuneric la-nceput

și când începe sufletul să doară

se mișcă muntele dac-ai crezut

Costel Zăgan, Ia catrenul, stimabile!

Vreau să-mi ating sufletul

și

singurătatea nu mă ajută deloc

e noapte

și

cum se spune prin anumite ceruri

luna seamănă din ce în ce mai mult c-un club

UN CLUB AL SOMNAMBULILOR

intrarea-i…

               Eram izvor, eram pârâu, năvalnic şi neştiutor,

          în piuă clipele roteam, multe erau, ameţitoare,

     în amintiri treceau pe rând, mici ancore-n fugar decor,

în Mintea mea se nasc fiori, în Mintea mea e doar mirare

şi simt cu fiecare zi cum drumul mi se îngustează,

     risipitorul timp în con se-nchide oblic peste tot,

         privirea mea distinge greu din tot ce adânc scrutează,

             …

Atât de mult eu te iubesc,

Prea scumpa mea soție,

C-aș vrea acum să-ți dăruiesc

O dulce reverie.

Și-n pași de dans, îmbrățisați

Pe-această melodie,

Aș vrea să fim predestinați,…

Am uitat să fim, mă trec fiori,

De am ajuns pământ de flori;

De vină suntem numai noi

Că ne tărâm bocancii în noroi

Și împroșcăm tot ce e sfânt.

Se înfioară morții din mormânt

Și crucile-aplecate-n țintirim

Ne-aduc aminte c-am uitat să fim;

Mărșăluim doar pe pământ.

Se zguduie planeta din țâțâni,

O locuim, însă de ea străini,

O omorâm cu fiecare clipă

Și din adânc…

şi tristeţea se-ntristează

     de aşa multă tristeţe

          când coboară şi brăzdează

     doi obraji ce-au fost odată

inundaţi de frumuseţe

     precum frunza pălesc vise

          împlinite ne-mplinite

               căi de-ntoarcere-s închise

          înţelesul se curbează

     către margini infinite

          nici nu pot să-mi plâng de milă

               sunt pe-o mare în…

îmi place să te văd dimineața sub pătură

până la buric

maieul arată mai mult decât dacă ai fi dezbrăcată

în ploaie

sânii au o textură aparte

apa - substanță de contrast naturală și

hrănitoare scoate în relief formele provocatoare

imaginația

razna de atâtea scenarii

între ce ne-am promis și realitate ține ascuns un secret

despre sine

ce poligraf ar înțelege trăirile inimii

anul aceasta vara…

păsările și-au pierdut crucea

zborul lor tot lovindu-se

de carnea ierbii

iar pe mine

cerul mă lovește harpă

c-o singură coardă



să ne-ntindem ochii pe ață, i-am zis

iubirii vieții mele

să stăm

cu pulsul prins în crengile căzute

să-mi imaginez cum păsările

dau lecții de zbor…

Ploaia a sădit în mine

Cu alură de fandango

Vagi refrene cristaline

Din piațetele de mango,

Viața-nchisă într-o palmă

Cum pot s-o recuceresc ?

Într-o zi atât de calmă

Nu vreau decât să zidesc.

Joc de pietre colorate 

Și cioburi de sticlă arse,

Visând la nenumărate 

Vremi de aur, reîntoarse

Iar din șiruri de mătănii

Împletesc rime ciudate,

Versurile, doar…

Trecea clipa în tăcere

Și haina ei lungă mătura îmbrățișarea.

Mă durea coasta din pricina inimii zbuciumate,

Ce lovea nemilos,

Făcând să-mi zvâcnească tâmpla, dureros.

Trecea și a clipei surată…

Tot ca și prima...

Și inima-mi înfierbântată sta să se fărâme!

Înspăimântată de întârziata tăcere,

De imaginea îmbrățișării exilate

Durerea sta ascunsă sub coastă,

Împungându-mi inima, nemiloasă.

Și altă…

Ninge cu fulgi mari peste foi și amintiri.

Din stratul de vremuri se desfac vechi trăiri,

Se duc tăcute, consumate, efemere

Rânduri de fapte, vorbe, tăceri mari și grele…



Se desprind cuvintele, ca petele de ceară

Scurse din lumânarea vieții, adânc punctată.

Sunt străvezii acum, ca o nălucă

Și n-au puterea lor de altădată.



Ninge cu fulgi mari peste orașul gri, nemișcat.

Din tăcere răzbate versul colindelor din copilărie.…

după noaptea ploioasă, citeam un poem,

fără să vreau

mi-am sincronizat buzele cu buzele tale

la fel cum ploaia s-a sincronizat cu fulgerul,

tunetele,

mângâiate de-același vânt, părul meu se unduie după părul tău,

pașii mei se-mpletesc cu pașii tăi, palmele se-ncuie-n palmele tale,

umbrele se topesc-ntr-o singură legătură de sânge

fără alternative

                                  paralele

renaștem ca roua

e ziua când…

,,Tu nu m-ai înțeles pe mine...

Și nici n-ai vrut să mă-nțelegi...''.

Pe-același drum mereu cu tine

Am vrut cu mine tu să mergi.

Pe-același drum de mântuire...

Să mergem împreună mi-am dorit,…

cel mai greu am învățat cum să nu-mi mai fie dor de acasă

am împlinit un număr de ani

un număr de așteptări…

Emblematice apusuri

Zac pierdute în uitări

Învelite în mătăsuri

Și-n rătăcite iertări

Caut vântul să-mi adie

Rostul lumii, cunoscut

Să-l  opresc în colivie

Și s-o iau de la-nceput.

Drumurile mele-nguste

Se cufundă între maluri

Ca biete rime vetuste

Ce s-au crezut idealuri

În rupestrele desene

Liniile-mi par gravuri,

Doar anii devin…