La mijloc de Gerar, sub clar de lună,

când bucium alb răsună-n Ipotești,

din noaptea veșniciei se arată

Luceafărul și tremură-n ferești

Să ne-amintească de Emin, poetul

ce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cină

și har primea-n cuvânt, să-i fie hrană

în trecerea lui scurtă spre lumină.

Să ne-amintească de acel poet

ce-a odihnit ades lângă izvoare,

ori pe sub plopii, și-astăzi fără soț,

sau sub un tei, când da lumina-n floare.

Să…

Și-a strâns anii cu grijă

ca o pasăre care-și face cuib

sub streașina casei vii,

altădată plină de râsete

și nume rostite cu blândețe,

ca și cum totul ar fi fost

o poveste fără sfârșit.

Alteori, lacrimi reci

cădeau din ochii ridicați

spre icoana din colț,

pe care praful

n-a îndrăznit vreodată

să-și facă casă.

Acum se stinge precum apusul:

frumos, dar de neoprit.

Îl strigi, îl…

Într-un pridvor minunile se-ntâmplă,

Acolo a îmbiat-o tat’su pe măicuță,

Tinda e înțeleapta casei tâmplă

Și lumea-i toată de când e micuță.

Rod al iubirii rușinoase, urâtă de copilă,

Acum c-un pas pe lângă, departe de basma,

Privea la stâlpii care o-‘mbrățișau cu milă

Când brațe de iubire ea pui îi fantasma,

Și măsura cu gândul păcatul ce-i umbrea

Trăirea în firescul fior-dezmierdul cel mai tandru:

Femeia-i osândita în spate de…

Rotații

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns

Pe șiruri de scoici când negre când albe,

Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns

Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

Un fir nevăzut ne-adună pe fus,

Zboru-n elipse ne arde fuiorul,

Mutăm canoane spre partea de-apus

Căci smalțul de pică, ne doare ulciorul...

Stele se-nvârt prin derviși rotitori

Dansând în extaz pe Calea Lactee,

Destine urzind…

Miroase-a fum colonial,

și-un spulber de cenușă tot molfăie petale dezghiocate

din mugurii pădurilor târzii...

Se-aud parcă trecând aidoma unui cortegiu funerar…

Afară-i iarnă și ramul e înghețat,

Iar viforul se zvârle-n crengi neîmpăcat

Ca un veșnic judecat, blestemat

La o eternă condamnare.

Tu citești la geam frumos, senin,

Iar versul tău cu zâmbet ți se îmbină,

Luminându-ți ochii negri, de felină...

Afară ninge, piere din lumină.

Visez la focul vetrei și la căldura moale,

La blănuri, drumuri lungi și fără cale,

La sunete de liră blânde, muzicale,

La minunate flori cu…

ninge...

ninge alb

peste case și oameni

miracol glisat în cristale

apă

peste tot apă și-atâta sete...

ninge... 

ninge tăcut cu-nșelătoare liniști

un tren alunecă departe

tânguitoare pasăre albastră

un tren care nu duce spre tine

nu mi-e de niciun folos

ninge... 

ninge șoptit ca o tainică mângâiere

ninge feeric

ninge parcă de-o veșnicie

și nu ești cu mine…

E liniște în cer, doar timpul naște-o stea,

Și totu-nscris în multele-i programe,

Suntem în cerul Lui, de unde ne rostea

Povești adevărate, pictate-n holograme.

O nișă de lumină ițește sus pe boltă,

E luna apărută…

A mai trecut un an din viața noastră!

Să nu fiți triști că timpul trece-n grabă!

Privim mereu prin el ca prin fereastră,

Și știți prea bine, timpul nu ne-ntreabă.

Nu știm ce ne aduce noul an,

Știm doar că vine, repede, grăbit,

S-aducă -n lumea noastră un ocean

De întâmplări ce nu le-am pregătit.

Să ne gândim la tot ce va aduce,

Cu liniște în suflet și iubire,

Să ne dorim să fie-n lume pace

Și-un an…

Singurătatea,

gustul soarelui

strivit la apus.

Dulceag,

când se joacă

cu orizontul

și amar,

cu arome de cenușă,

când într-o clipă

cade - cosmică,

noaptea.

Blânzi, ochii

îi știu mâna de fier

cu care,

între suspine,

le șterge lacrimile,

de parcă

s-ar rușina

ca nu cumva

să-și piardă

umbrele reci

din priviri.

Doar sufletul,

poet întemnițat

în trupul…

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,

Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,

Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,

Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal

Copacii pustiiți de asuprirea iernii,

Fugim de ger în case ca-n sânul maternal

Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii...

Pansează neaua răni de om pricinuite

Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,

Pisici…

în noaptea care țese umbre-n geam,

un pas se-aude, dar nu știi de unde

e poate vântul, poate-un gând hoinar,

sau poate-un dor ce-n suflet se ascunde

pe cer o stea se-aprinde ca un semn

care-n tăcere vrea să te îndrume

ți-arată la zenit un tainic drum,

un drum ducând către o altă lume

îți pare că tăcerea spune tot,

ascult-o bine, nu vorbește-n van

în ea se-ascunde-un adevăr dorit

și-un vis ce încă-și caută…

în noaptea asta sfântă

a unui alt Crăciun

cerşesc pentru ogoare

o mantie-argintie

aș vrea din nou fiorul

zăpezilor albastre

un zâmbet de copilă

și Moşul să mai vie

nu mai aprindem stele

pe cerul cel deşert

colindu-ades se stinge

în iarna asta fadă

iar cetina brumată

şi cozonacii mamei

au parcă alte-arome

când fulgi nu vor să cadă

ating fereastra…

Și vine iar Crăciunul, 

Cu daruri mii și mii,

Iar Dumnezeu Preabunul

Privește-ai săi copii. 

E mare sărbătoare,

Căci Domnul nostru vine

S-aducă veste mare

De dragoste și bine.

Și totuși sunt și case,

În care nu-i lumină, 

Dar mare e credința

În nașterea divină.

Să nu uităm vreodată 

De cei plini de nevoi,

Căci darul și iubirea

Ne fac mai buni pe…

În vatra veche focul iarăși joacă,

Sclipind în ochi de prunci nerăbdători,

Iar gerul aspru pare că se-mpacă

Cu lumea-ntreagă, sub un cer de flori.

Pe geamul înghețat, în mii de stele,

S-au zugrăvit păduri de-argintul…

cu răni deschise și doruri nerostite

îți strig numele, fecioară

și găsesc mângâiere sub mantia

unde nu există noapte



sufletul flacără tremurândă

îl porți în privire…

nimic nu îl poate stinge



lacrimile îți șoptesc durerea

și ca o candelă veghezi

când cerul îmi cade pe umeri



palmele strîns unite

îți poartă rugăciunea

până în suspinul zorilor



te port în inimă

dincolo de lumină

dincolo de…

ai rătăcit ninsori în părul ce-am iubit

și-ai cheltuit dulceața pe-un ghimpe cu venin

ești piatra călătoare ce pleacă la cerșit

o lacrimă de ghiață într-un pahar cu chin

uitarea e balsamul ce-mi mângâie obrazul…

Rătăceam, tăceam, tăceam

Peste liniștea agrară;

Vântul stepei, fără ham,

Mă purta ca pe-o povară.

Nu aflam dinspre boltiri

Nicio suliță de soare…

Moș Crăciun digital

Moș Crăciun în pielea goală

scoți zăpada din spital

curge cerul parcă-i smoală

Moș Crăciun în pielea goală

Moș Crăciun cu joben

poposind pe-această coală

a…