Acest ocean de emoții, cum aș putea să-l stăpânesc,

Sunt în flăcări iubite și ele mereu mă ademenesc

Acolo unde valurile dispar în larg și orizontul se ascunde în mare

Ne reîntâlnim anonimi și nu-i deloc o întâmplare!

Iubite, te strig din nou și iarăși dorul nu îmi ajunge,

Nu mă înec, inima-mi nu tace, dar nici nu plânge,

Sunt doar la intersecții de atomi și sânge,

O mare de emoții în depărtări mă…

În ultimul timp, somnul mi-e un drum

cu gropi și ocolișuri.

Când reușesc să adorm,

dau peste vise atât de grele

că mă trezesc din ele

ca dintr-o mină.

Unele se pierd pe…

Ăstei lumi nesăbuite faptele dacă-i  măsori,

În căpute zdrenţuite, liniştit poţi să şi mori;

Te-ai târât pe brânci, pe coate să ajungi până aici,

Lasă-i pe-alţii mai departe-n muşuroiul de furnici.





Şi rămâi lumii de strajă închipuit în eres,

Lasă-te pătruns de vrajă, alţii cate înţeles;

Deapănă mereu poveste în troheu, dactil sau iamb,

Ce-a fost ieri şi astăzi este, la feştilă sire Lamb





Să dezlege mi se zbate cu ochelari rânduri…

Stăm în balanța unui timp indecis

Încărcați de ura ce ne desparte

Ca un coșmar ce ne trage în moarte,

Doar cu speranța unui vis sinucis.

Gunoi aruncăm peste toate din jur,

Ne-ndreptăm spre un viitor imprecis

Predispuși mai adesea la un…

Copăcel

copăcel

a

mai

zis

Domnul

și-n

crengile 

lui

fermecate

au

început…

Mă întorc azi în timp pe sub ramuri de tei,

Dar în alt anotimp și pe alte alei.

Tu privești din Olimp calea pașilor mei

Ce se-opresc în răstimp la vreun gând mai holtei.

Mă înalț cu privirea spre ceruri pustii

Și întreb nălucirea de ce nu mai…

Și noapte și zi de zi

m-apropii de Eminescu

învăț arta de-a muri

domnilor cu tot firescul

M-apropii de Eminescu

m-apropii de poezie

restul e tăcere restul

nu-i fir-ar să fie…

La mijloc de Gerar, sub clar de lună,

când bucium alb răsună-n Ipotești,

din noaptea veșniciei se arată

Luceafărul și tremură-n ferești

Să ne-amintească de Emin, poetul

ce-a stat, cândva, cu Dumnezeu la cină

și har primea-n cuvânt, să-i fie hrană

în trecerea lui scurtă spre lumină.

Să ne-amintească de acel poet

ce-a odihnit ades lângă izvoare,

ori pe sub plopii, și-astăzi fără soț,

sau sub un tei, când da lumina-n floare.

Să…

Și-a strâns anii cu grijă

ca o pasăre care-și face cuib

sub streașina casei vii,

altădată plină de râsete

și nume rostite cu blândețe,

ca și cum totul ar fi fost

o poveste fără sfârșit.

Alteori, lacrimi reci

cădeau din ochii ridicați

spre icoana din colț,

pe care praful

n-a îndrăznit vreodată

să-și facă casă.

Acum se stinge precum apusul:

frumos, dar de neoprit.

Îl strigi, îl…

Într-un pridvor minunile se-ntâmplă,

Acolo a îmbiat-o tat’su pe măicuță,

Tinda e înțeleapta casei tâmplă

Și lumea-i toată de când e micuță.

Rod al iubirii rușinoase, urâtă de copilă,

Acum c-un pas pe lângă, departe de basma,

Privea la stâlpii care o-‘mbrățișau cu milă

Când brațe de iubire ea pui îi fantasma,

Și măsura cu gândul păcatul ce-i umbrea

Trăirea în firescul fior-dezmierdul cel mai tandru:

Femeia-i osândita în spate de…

Rotații

Rotirea aceasta e un zbor ce-a ajuns

Pe șiruri de scoici când negre când albe,

Pelinul sau mierea ni-s prânzul ascuns

Cât zori și apusuri vin să ne scalde...

Un fir nevăzut ne-adună pe fus,

Zboru-n elipse ne arde fuiorul,

Mutăm canoane spre partea de-apus

Căci smalțul de pică, ne doare ulciorul...

Stele se-nvârt prin derviși rotitori

Dansând în extaz pe Calea Lactee,

Destine urzind…

Miroase-a fum colonial,

și-un spulber de cenușă tot molfăie petale dezghiocate

din mugurii pădurilor târzii...

Se-aud parcă trecând aidoma unui cortegiu funerar…

Afară-i iarnă și ramul e înghețat,

Iar viforul se zvârle-n crengi neîmpăcat

Ca un veșnic judecat, blestemat

La o eternă condamnare.

Tu citești la geam frumos, senin,

Iar versul tău cu zâmbet ți se îmbină,

Luminându-ți ochii negri, de felină...

Afară ninge, piere din lumină.

Visez la focul vetrei și la căldura moale,

La blănuri, drumuri lungi și fără cale,

La sunete de liră blânde, muzicale,

La minunate flori cu…

ninge...

ninge alb

peste case și oameni

miracol glisat în cristale

apă

peste tot apă și-atâta sete...

ninge... 

ninge tăcut cu-nșelătoare liniști

un tren alunecă departe

tânguitoare pasăre albastră

un tren care nu duce spre tine

nu mi-e de niciun folos

ninge... 

ninge șoptit ca o tainică mângâiere

ninge feeric

ninge parcă de-o veșnicie

și nu ești cu mine…

E liniște în cer, doar timpul naște-o stea,

Și totu-nscris în multele-i programe,

Suntem în cerul Lui, de unde ne rostea

Povești adevărate, pictate-n holograme.

O nișă de lumină ițește sus pe boltă,

E luna apărută…

A mai trecut un an din viața noastră!

Să nu fiți triști că timpul trece-n grabă!

Privim mereu prin el ca prin fereastră,

Și știți prea bine, timpul nu ne-ntreabă.

Nu știm ce ne aduce noul an,

Știm doar că vine, repede, grăbit,

S-aducă -n lumea noastră un ocean

De întâmplări ce nu le-am pregătit.

Să ne gândim la tot ce va aduce,

Cu liniște în suflet și iubire,

Să ne dorim să fie-n lume pace

Și-un an…

Singurătatea,

gustul soarelui

strivit la apus.

Dulceag,

când se joacă

cu orizontul

și amar,

cu arome de cenușă,

când într-o clipă

cade - cosmică,

noaptea.

Blânzi, ochii

îi știu mâna de fier

cu care,

între suspine,

le șterge lacrimile,

de parcă

s-ar rușina

ca nu cumva

să-și piardă

umbrele reci

din priviri.

Doar sufletul,

poet întemnițat

în trupul…

Haotic dans au fulgii în strunga dintre ani,

Iar crivățul ne-alungă cenușa din cuibare,

Ne-nțeapă undrea-n oase spre a hrăni zăgani,

Dar măduva-i puțină și țipă a schimbare.

Par ace de balanță sub vântul infernal

Copacii pustiiți de asuprirea iernii,

Fugim de ger în case ca-n sânul maternal

Și-ntindem pe intenții lenea din vecernii...

Pansează neaua răni de om pricinuite

Ascultător e lutul la zelu-i demiurg,

Pisici…