Cu paşi de maci,

                                                Însângerată, Clipa

                                                În răsărit căzu...

                                                Cu deget tremurâd

                                               Atinse-n aur struna

                                       …

Ceru-și trece palma neagră
Peste creștete de plopi;
Luna, veștedă și vagă –
Strânge ochii săi miopi.

. 

Tonuri stinse, de epavă,
De prin ochii răi de orc –
Trenă lungă și suavă,
Peste lume se întorc.

. 

Și-n văzduhul plat, apatic,
Numai strigătul de corb
Cade răzuind hieratic
Crusta unui idol orb.

SONET XVI  

Stingher acum printre morminte aud țipând tăcerea lor

Și cerne viața printre noi răsfrânte drumuri, oseminte.

Nici piatra rece nu mai vrea emoția dintre cuvinte,

Iar lacrima nu mai deplânge divorțul crunt al ochilor.

Plouă în lumi ce au plecat, iar razele nu știu să zvânte,

Se-nchid acum în locuri sfinte, furând mirajul zilelor

Și greu e cerul plin…

Pentru că marea mea s-a transformat 

într-un fluviu ce aleargă tumultuos 

în jurul planetei,

pentru că albatroșii mei încă mai țipă

în valurile uriașe,

și mai ales, pentru că

briza acea ușoară și blândă a luciului marin

s-a transformat și ea în vârtejuri

și bulboane periculoase,

ei bine, pentru toate acestea,

sufletul meu atât de prins 

capcana durerii și a trecutului,

a hotărât să rămână în starea…

Dar cum ar fi să ne întoarcem în Ellada

și,-n locul votării cu pietricele bicolore,

s-aplaudăm, prin amfiteatre, aristofanice creații? Iar histrionii, savoarea plebei și-a unor magistrați ce-n dar ne dau să bem cucută, ca remediu, vor fi cel mai de preț tezaur pentru noi? Căci ce să vezi, cel bun, cel demn și virtuosul în temniți mucezesc precum cu…

Lucrurile au mereu acea tăcere din care

Forma li se rotunjeşte în aer

Iar umbra lor ne sărută mâinile cu care le ştergem de amintiri

Ori le aruncăm

Ĩn magaziile trosnind uşor sub o iederă

Din care pasc muţi caii de lună,

Lucrurile ne poartă numele ca pe un talisman

Ce le dăruie uneori viaţa

Cu care luptă în acele războaie inerte

Doar pentru  că vor

Să ne ştie fericiţi

Căci astfel uităm prea…

Trec zilele de-a valma, fără rost,

și mă întreb: ce vor lăsa în spate?

Din amintirea celor care-au fost,

noian imens de visuri spulberate.

Ce poate fi mai trist decât așa? –

să crezi în visul tău, să ai speranță,…

Lumină și noapte în mine, în tot ce-i al tău.
Viață: și fericiți, și triști în astă secundă
Lupta originară și fără sfârșit în piatră și hău,
Când rătăciți în mreaja din lumea rotundă
Ne tot jucăm în secol de-a jertfă și călău,
Când pântece de oameni cu suflete fecundă,
Nu am știut că îngerii se nasc la Chișinău..

Zburdă vântul dinspre țărmuri, întețind al frunzei zvon;

Crengile înfiorate ca un șarpe se-împletesc;

Smulge din paloarea lunii cucuvele - monoton -

Șuierândul miez al nopții, cu obrazu-i tâlhăresc.

Sfincșilor, stăpâni ai…

Înalturile au vestit lumina

Și clopotele au trezit fruntarii,

S-au rupt zăgazurile din contrarii

Iar hăurile-și saltă ghilotina.

Se zbate-n lanțuri încă primăvara,

Dar verdele a împânzit grădina

Și mii de flori îsi dezvelesc…

umbre pe pânza vremii

ca să-ți schițez portretul pe pânză

priveam urmele ploii lăsate pe fereastră

și nu înțelegeam

cum poate umbra prințului de la Elsinore

să coboare din rama de lemn a ferestrei, anunțând:

„se va porni furtuna curând!”

vezi și tu, deasupra noastră, desprinse din crâng

ciorile veneau spre noi în picaj, ca ploaia

când în parc, umbrele noastre

își plimbau norocul pe…

Ne răsucim pe muchii de-ntrebări,

stau gândurile-n margini de redută

sub ploi de spaimă aducând fiori

dintr-un văzduh cu formă nevăzută.

Ne amăgim trecând încă un prag

al veacului care a-nceput să crească…

Amor nou-născut, monahal tăinuit,

Înlănțuie inimi jinduind a lumină

Ce-n ritmul frenetic slujesc dăinuit

Tango muritor spre vecia divină

Dănțuind ticluit, rătăcesc în vibrant,

Uniți din priviri până-n miezul de lut.

Ei ard împletiți orice gând fulgurant

Dezmierdând sentimentul în absolut.

Din cosmos i-învăluie blagoslovire.

Alb lapte spre roșul din oameni aprins

Așa…

E ziua-n care am căzut din cuib,

m-agăț cu tot ce am, de ramuri,

cu mâlul aspru, fecundat, mă-mbuib,

deși uitat-am tot, pierdute neamuri.

Fac piruete, dans nebun încep,

de-abia îngân o reverență tuturor,

dar în auz un tremur vag percep,

să strig, să plâng, să capăt ajutor.

Și trec prin veacuri precum o naiadă,

cu vântu-n păr și-n suflet un cuțit

aș zice că mă duc la promenadă,

de n-ar fi…

SONET XV 

În fiecare viață învață să nu mori

Iubește și visează, trăiește și cutează

Și clipa următoare pornește-o iar din zori

Și muza dintr-o floare sădește-o într-o rază.

Lumina răsădită păstreaz-o în viori

Și sunetul nostalgic să stea mereu de pază

Cu gândurile toate dorindu-ți deseori

Sărutul veșniciei… Desprinde-l dintr-o vază...

Să…

Se-aude un foșnet de zimbru căzut

    Pe iarba târzie a lunii și parcă

Mor spice-mprejuru-i și timpul e mut;

    Penumbra tristeții pe coaste îi joacă.

Ascultă-acel huiet al limbii de vânt…

Cântec pentru Inia Dinia *

Cântă precum râul, plânge ca o mamă,

tună ca un fulger, dombra mea de soc -

inima şi viaţa, numai ea-mi sfăramă,

Inia Dinia, fir de busuioc!

Nu-ţi ridic vreun templu, nici vreo mânăstire

dar ca nimeni alta, ştii să mă supui

m-ai lipit ca timbrul, doar cu o privire

Inia Dinia, floare de gutui!

Şi regret că vremea, ca năluca zboară,

cum s-arunc, în mare,…

Eu cu cine să votez

se-ntreabă românul

de nimica n-are miez

strângi cu ușa fânul

Se-ntreabă românul

nu-i niciun răspuns

unde-i azi jupânul

care-i Doamne uns…

Trecutul se tot duce spre neștiute astre,

adesea nici cu gândul nu îl putem găsi,

pierduta lui trăire din sufletele noastre

ne tulbură tăcerea puterii de-a mai fi.

Dar poate vreodată va reveni pe-o rază

să lumineze calea parcursă,…