Scrie-mi un vers pe ultima zăpadă.

O poveste răscolind în putregai,

până când încep mugurii să vadă

iarba dezlipindu-şi genele de Rai.

Scrie-mi un răvaş despre nemurire.

Despre gândul alb, prin noapte tăinuit.

Scrie-mi, dacă poţi, despre-o iubire

ce prin Viaţă paşii nu şi-a rătăcit.

Despre neputinţa de a dezlega

lanţul…

Mă îmbolnăvesc de nesomnul tău

de toate cuvintele pe care le citești

în ochii încercănați ai lunii

stranie

ca o femeie dansând dezgolită

prin colțurile odăii

știu

ar face dragoste

cu întunericul din tine

și te-ar săruta

sălbatic

într-o încercare disperată

de a te vindeca

de umbre

ți s-ar prăbuși apoi

la picioare

agățându-se

și împlorându-te să-i numeri

anii și ridurile

înaintea…

Nu încap în nici-o inimă

mereu e locul prea îngust

mereu pășesc în urma altcuiva

sau

e prea târziu

și cineva a tras obloanele

calc

desculță

pe resturile altora

și mă pătez cu sângele rămas îngroșat

ca veninul

de la băuturi spirtoase și parfumuri tari

ochii

mă ustură în fumul unor țigări cu denumiri

complicate

și îmi învăluie chipul

aproape sufocându-mă

-poate de aceea nu mă…

Copilăria mea

umbla prin rouă

desculță

sprijinind, primăvara, cu palma

cocorii

și-alerga odată cu norii

în rochii strângând romaniță.

Copilăria mea

desena rândunele și fluturi,

merii în floare și zorii,

ploi calde și greieri

în prag,

bunici legănând-o cu drag.

Copilăria mea

era o fetiță

cu ochii de iarbă

și maci în cosiță

privind cum Timpul torcea

nevăzutele fire-ale vremii…