Ce-a fost a fost...

[Stanescu Valentin]

 

Ce-a fost a fost şi n-are rost să judeci ce a fost anost,

nu te lăsa în gând acut, treci de trecut şi fă-ţi un scut

din veselie adăpost, din gluma bună fă-ţi un rost,

trăieşte clipa-n mod plăcut, aleargă, râzi ca renăscut.

 

Dincolo de gând şi fapte bucură-te-n zi şi-n noapte,

plimbă-te în zi prin soare, înoată adânc în mare,

seminţe şi fructe coapte pentru sănătate apte

fie-ţi hrană cu valoare ce te pune în mişcare.

 

Ia adevărul ce îl porţi în inimă din alte sorţi

şi fă-l în noapte al tău far să-ţi lumineze gândul rar,

pe care nu îl mai suporţi, când vrei altfel să te comporţi.

 

Fii licăr tors din câlţi de ceaţă, luceafăr de dimineaţă,

zbor vertical şi făurar, peste ce este arbitrar,

certitudinea din faţă: nu treci de hotar, în viaţă !

[Stanescu Valentin]

Doamnă Gabriela, sunt bucuros că am pe pagina mea cuvintele Dumneavoastră. Când eram copil, la ţară, am auzit bunicul vorbind cu un vecin. Din discuţia lor am reţinut ceva ce în acel moment nu am înţeles. El a spus: „Puterea cuvântului... ”. Câtva timp am revenit la zicerea lui fără să-i găsesc înţelesul dar nu l-am întrebat să mă facă a înţelege... Energia cuvintelor este colosală şi poate ridica sau coborî un suflet, o plantă, orice şi de oriunde în timp şi spaţiu. Am simţit energia cuvintelor Dumneavoastră şi mă bucur să ne intersectăm cât mai des cuvintele.

[Gabriela Raucă]

Poezia pare un cod al bunelor metode de a trece prin viață fluierând, printre griji și probleme. Sfaturi demne de luat în seamă, ca fond, deși forma a fost oarecum sacrificată. Mi-a plăcut ideea. Mulțumesc!

[Stanescu Valentin]

Grig, ce-am scris am scris... acum citesc şi recitesc gândurile tale şi ale celor care m-au bucurat anterior cu semnul verbal de trecere. Când eram în activitate la un institut mai veneau foşti colegi în vizită şi îi felicitam pentru cât timp liber aveau... Răspunsul lor venea rapid: „Suntem mai ocupaţi decât atunci când eram aici”! Aşa se face că am ajuns la vorba lor. În clipele de seară intru aici şi citesc postările cele noi, comentez şi îmi umplu sufletul cu o energie gratuită. Vă mulţumesc pentru cuvintele voastre!

[Grig Salvan]

Un poem stenic de îmbărbătare, de „reziliență” cum se spune acum cu un termen la modă, de reținut și de integrat în conduita noastră pentru viața care ne-a mai rămas de trăit. Versurile au într-adevăr o topică oarecum neregulată care face lectura ceva mai abruptă, dar e un mod de a scrie de mult acceptat în poezie, mie chiar mi-au dat senzația că citesc Arghezi la un moment dat.

[Stanescu Valentin]

Mulţumesc, Doamnă Vasilisia! Timpul îi lipseşte şi fratelui meu pentru grafica Valentelor... Abia aproape o cincime am reuşit să aducem la un format perfectibil.

 

[Vasilisia Lazăr]

Lipsa de timp cred că e principalul motiv. Eu văd la mine. Efectiv nu știu cum să mă împart. Stau zilnic 6 ore la școală, am grijă singură de o gospodărie la casă, muncesc la o revistă, puțini cunosc ce presupune asta, mai am și alte proiecte și tot așa. Mi-ar plăcea și mie să mă lansez în discuții, să răspund în versuri, dar nu am cum. Abia ajung să scriu din când în când câte o poezie. Ca să nu mai spun că nu întotdeauna mă simt bine fizic. Și sunt sigură că și alții au motivele lor. Asta e, din păcate...

[Stanescu Valentin]

Doamnă Vasilisia, dacă aş fi avut vârsta inversului cifrelor actuale aş fi avut puterea de a şlefui acest pseudo-sonet. Constat că nu mai am timp... Cu greu mai am răbdare să mai citesc o carte spunându-mi la ce folos. Mă bucură poeziile de aici ale colegilor şi îmi plac comentariile mai elaborate din care mai învăţ câte ceva. Nu ştiu de ce unii prezenţi online care postează după mine îmi lasă doar tăcerea lor. Foarte rar am văzut cum apar şi comentarii la comentarii ce întregesc dialogul între participanţi. Parcă se tem a se lansa în discuţii lăsând monologul la el acasă (cineva postează, altcineva comentează şi atât).

[Vasilisia Lazăr]

Schimbări de ritm și ruperi de ritm. Păcat, altfel ar fi foarte muzicală datorită rimei interioare. Încercați să bateți ritmul când o citiți. Vedeți să aibă aceeași melodie!  În rest, un mănunchi de sfaturi utile pentru o viață mai frumoasă. 

[Stanescu Valentin]

Mihai, ai intrat în sensul jocului de cuvinte aducând sensuri noi.

Să ne îmbogăţim cu sensuri noi de a fi şi mai puţin de a avea, întucât nimicul agonisit este aşa de mic încât nu ne ajută să trecem cu viaţă dincolo de viaţă...

Îţi doresc o primăvară cu înfrumuseţarea sufletului!

[Mihai Katin]

Ce-a fost a fost

Ce va  fi  mai  are rost

Nu ma mai  știu ,nu  ma  cunosc

Ca voi  fi  sau

Ca am fost

Conjugam a fi   fără ființă

Si  doar  la  urma 

Ultimul sa spună

Ce-a fost a fost...

cu  pretuire!